1. Imobil (teren și construcții) retrocedat pe drept comun (nelegală aplicare a decretului 92/1950).
2.În perioada comunistă pe teren s-au ridicat și alte construcții.
3. În timpul procesului de retrocedare s-au înscris la cadastru și CF terenul și clădirile construite în perioada comunistă.
4. După retrocedare, printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, s-a partajat imobilul între cele două persoane cărora li s-a retrocedat.
5. În urma partajului una dintre clădirile ridicate în perioada comunistă se află parțial pe terenul unui proprietar și parțial pe terenul celuilalt.
Problema:
Doi cadastriști ne-au spus că nu se poate face cadastrul pentru terenuri pentru că programul de calculator nu permite ca o clădire să figureze pe două terenuri aparținând la doi proprietari diferiți. Realizatorul programului ne-a confirmat că întradevăr programul nu permite așa ceva. Nu ni s-a indicat nici un temei legal pentru această restricție și nici n-am identificat-o în legislația parcursă.
Cum putem face, în aceste condiții, înscrierea la cadastru și CF?
Din faptul că se afla în executarea pedepsei nu rezultă neapărat că se afla în penitenciar. Putea fi în arestul poliţiei, din varii motive, chiar dacă era în timpul executării pedepsei.
De altfel, ulterior postării mele anterioare, s-au făcut precizarea: ioana_moraru92 a scris:
Mda sunt o groaza de lucruri care se invart sa zicem asa in cerc,chestia este ca el se afla in arestul politiei isi ispaseste o pedeapsa de 5ani.
În situaţia asta nu se poate aplica art. 74 ind.2 din Legea 275/2006 mod. şi compl. care se referă strict la
Introducerea de bunuri şi obiecte interzise în penitenciar
=D>
Rămâne abaterea disciplinară. Ea poate avea influenţă asupra eliberării condiţionate. #-o
Este recomandabil, pentru a putea beneficia de eliberare condiţionată, să respecte regulamentul ... bla bla bla.
De aproape un an este infracţiune nu abatere disciplinară.
Vezi Legea nr. 83/13.05.2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal care introduce un nou articol:
"Introducerea de bunuri şi obiecte interzise în penitenciar
Art. 74 ind.2
(1) Introducerea în mod ilicit, în penitenciar a bunurilor şi obiectelor interzise a se afla în posesia persoanelor private de libertate, în scopul utilizării de către acestea, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 2 ani sau cu amendă.
(2) Dacă fapta prevăzută la alin. (1), a fost săvârşită de personalul din sistemul administraţiei penitenciare, la maximul pedepsei se poate adăuga un spor de până la 2 ani.”
Desigur, pornind de la textul legi, se pot face în continuare discuţii:
- era în penitenciar, în arestul poliţiei sau în altă parte;
- se poate dovedi că el a introdus în penitenciar respectivul telefon sau ... l-o fi găsit în curte lângă un gard;
- poate o fi fost introdus în penitenciar pentru a fi reparat nu pentru a fi utilizat
etc. etc.
M-am lovit de problema asta şi din documentările mele au rezultat următoarele:
1. Dreptul de a obţine copii după hotărârile judecătoreşti pronunţate în cauze civile (şi implicit de a le vedea) este dat de art. 148 Cod.Proc.Civ. Că acest text nu priveşte obţinerea de copii doar de către părţile procesuale rezultă din alin. 3 care instituie astfel de restricţii, asupra cărora nu insistăm fiind de bun simţ, doar în cazul judecărilor în şedinţe secrete. Vom considera în continuare că nu suntem în cazul unor astfel de restricţii.
Nu se poate susţine că acest text de lege a fost abrogat implicit odată cu adoptarea Legilor nr. 544/2001 şi 677/2001 pentru că textul este preluat fără modicficări de esenţă în noul Cod de Procedură Civilă, adoptat prin Legea nr. 143/2010, în cadrul art. 531. Ori, dacă legiuitorul voia o abrogare a acestui text de lege sau o restricţionare a lui la părţile din dosar, avea ocazia s-o facă odată cu adoptarea noului Cod.Proc.Civ.
2. În Regulamentul de Ordine Interioară al Instanţelor Judecătoreşti, adoptat prin Hotarârea C.S.M. nr. 387/22.09.2005, cu modificările şi completările ulterioare, se face o distincţie netă între cererile întemeiate pe Legea 544/2001 şi cererile de copii după hotărârile judecătoreşti. În plus, cererile de copii după hotărârile judecătoreşti sunt considerate petiţii, fără a se impune petiţionarilor să fie părţi procesuale. În acest sens pot fi văzute art. 128 alin. 7 şi 8 şi art 83 pct.19 şi 20. din regulament.
3. Dincolo de aceste considerente, nici măcar în procesele secrete nu poate fi îngrădit în mod eficient accesul. De exemplu, în procesele civile, printr-o simplă cerere de intervenţie în interes propriu (art. 49 alin 2 Cod.Proc.Civ.) oricine are acces la consultarea dosarului. În procesele finalizate, prin introducerea unei căi de atac, oricine are acces la dosar. Că aceste intervenţii, veritabile abuzuri de drept, vor fi ulterior respinse este altă poveste.
4. Problema accesului la copii după hotărâri judecătoreşti solicitate în temeiul Legii nr. 544/2001 art. 6 se pune doar privind unele date cu caracter personal pe care le-ar cuprinde hotărârile judecătoreşti.
Chiar şi unor astfel de cereri trebuie să li se răspundă pozitiv din considerentele ce urmează:
- Legea nr. 544/2001, prin art. 2 defineşte: "prin informatie de interes public se intelege orice informatie care priveste activitatile sau rezulta din activitatile unei autoritati publice sau institutii publice", ori hotărârile judecătoreşti sunt în mod evident rezultatul unei astfel de activităţi.
- Hotărârile judecătoreşti, ca un întreg, nu se numără printre excepţiile enumerate de art. 12 din lege.
- S-ar putea face ceva obiecţiuni privind punctele d) ("informatiile cu privire la datele personale, potrivit legii") şi f) ("informaţiile privind procedurile judiciare, dacă publicitatea acestora aduce atingere" ...) din cadrul art. 12 alin.1.
Pct. f) îşi găseşte corespondentul în art. 148 alin.3 Cod.Proc.Civ. iar pct. d) va fi detaliat în continuare.
5. Legea care reglementeză accesul la datele personale, la care face referire Legea 544/2001 art. 12 alin.1 pct. d), este Legea nr. 677/2001.
Conform Legii nr. 677/2001 art.3 pct. b, "dezvăluirea către terţi prin transmitere" face parte din categoria definită ca "prelucrarea datelor cu caracter personal". Obţinerea de copii după hotărârile judecătoreşti, în măsura în care hotărârile judecătoreşti conţin date cu caracter personal, se încadrează aici.
Devine incident art. 5 alin 2 din Legea nr. 677/2001 conform cu care, cu excepţiile indicate de art. 5 alin.1, comunicarea de date cu caracter personal se poate face şi fără consimţământul persoanei vizate:
"c) când prelucrarea este necesară în vederea îndeplinirii unei obligaţii legale a operatorului;" şi
"f) când prelucrarea priveşte date obţinute din documente accesibile publicului, conform legii"
Ori, aici intervine din nou art. 148 Cod Proc.Civ. conform cu care:
- Este obligaţia legală a operatorului ( judecătoria, tribunalulul etc.) de-a elibera copii după hotărârile judecătoreşti. Ori, existenţa obligaţiei exclude intervenţa asupra hotărârii pentru anonimizare.
- Hotărârile judecătoreşti sunt documente publice iar eventualele date cu caracter personale cuprinse în astfel de documente nu sunt proptejate de lege.
6. În mod uzual hotărârile judecătoreşti conţin, ca date personale, numele şi adresa părţilor. Aceste date sunt, uzual, cuprinse chiar în dispozitivul hotărârilor iar dispozitivul odată citit în şedinţă publică conform cu art. 258 alin.2 Cod.Proc.Civ. (am exclus de la început cazul şedinţelor secrete) nu se poate susţine că ar conţine date n-ar fi publice şi că ar fi protejate de lege.
Părţile procesuale pot să-şi "ascundă" adresa de domiciliu prin alegerea domiciliului (art. 93 Cod.Proc.Civ.).
*
Aş fi recunoscător dacă s-ar face comentarii şi critici aspra celor scrise mai sus.
Doua feluri de onorarii de succes ?
art. 134 din statut are o exprimare cam neclara in alin 6:
"Avocatul are dreptul ca in completarea onorariului fixat sa solicite si sa obtina si un onorariu de succes, cu titlu complementar, in functie de rezultat sau de serviciul furnizat. ... Onorariul de succes poate fi convenit impreuna cu onorariul orar sau fix. "
Neclaritatea este data de sintagma "onorariul fixat". Daca scria "onorariul fix" atunci era clar ca se refera la cel din alin.1 pct.a din statut dar cu sintagma "onorariul fixat" lucrurile devin neclare. Se pare ca in hotararea de care am vorbit se acrediteaza idea ca prin alin 6 se introduce un onorariu de succes care excede punctelor a)-c) din alin.1 (care impreuna ar forma onorariul fixat) si ca acest onorariu ar fi complementar celui prevazut de punctele a)-c).
Sa fie o eroare de exprimare in statut ? Sa fie o eroare de transcriere a statutului in forma existenta pe net ?
Sunt in curs de judecare a recursului impotriva hotararii despre care am vorbit si aceste lucruri ma preoucupa, in mod evident, nu doar la nivel teoretic.
Cred ca prea repede s-a trecut peste esenta: onorariul de succes este premiu si atunci se aplica art. 31 pct.d Cod.Fam. sau este venit ordinar si atunci este bun comun ?
Am in fata o hotarare judecatoreasc din care citez:
"Prima de succes nu este acordata avocatului in considerarea activitatii desfasurate in proces, ci este un premiu dat de client avocatului sau pentru ca a castigat procesul."
Si, pentru ca tot s-a vorbit si de recuperarea cheltuielilor de judecata, citez din aceasi hotarare:
"Acest premiu nu este rezultatul culpei procesuale a celui care cade in pretentii. ... Lipsa de cauzalitate dintre culpa procesuala a celui care cade in pretentii si prima de succes rezulta din insasi scopul urmarit de partile contractului de asistenta juridica prin includerea primei de succes, plata unei sume de bani in plus numai in cazul rezultatului favorabil. In cazul in care rezultatul scontat de partile contractului nu este atins, avocatul nu este indrituit la prima de succes. Or, activitatea avocatului este aceasi si in cazul in care clientul sau castiga si in cazul in care pierde. Iar pentru aceasta activitate avocatul are dreptul la onorariu stabilit in acest scop, independent de rezultatul procesului. Prin urmare, numai acest onorariu reprezinta pentru client o cheltuiala de judecata in sensul art. 274 C.proc.civ."
Si, pentru ca sa nu existe dubii ca se refera la onorariul de succes atunci cand vorbeste de prima de succes dau din nou un citat:
"Notiunea de prima de succes a fost definita in legislatia interna prin art.134 alin.6 din Statutul din 2004 al profesie de avocat. Potrivit acestui text de lege avocatul are dreptul ca in completarea onorariului fixat sa solicite si sa obtina si un onorariu de succes, cu titlu complementar, in functie de rezultat sau de serviciul furnizat."
Cunoaste cineva jurisprudenta care spune altceva decat mai sus ?
Procedura civila privind repararea prejudiciului, pe de o parte, si obligatia de-a face (stergerea mesajului), eventual cu daune cominatorii pentru fiecare zi de intarziere, este de lunga durata. Intrebarea viza doar existenta sau nu a unei posibilitati (calea ordonantei presedintiale) de-a minimaliza timpul de existenta pe net a mesajului calomnios si injurios. Celelalte aspecte ramanand, evindent, pentru procedura ordinara.
In art. 581 Cod.Proc.Civ. spune:
"Instanta va putea sa ordone masuri vremelnice in cazuri grabnice, pentru pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin intarziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara ..."
Poate fi considerata o lezare continua a imaginii, pentru ca existenta in continuare a mesajului pe net este o actiune continua (in sensul retinut de dreptul penal), drept un caz grabnic ?
Se refera acest text doar la pagube materiale sau include si pagube de imagine sau de alta natura ?
Spuneti-mi va rog daca pe calea Ordonantei Presedentiale se poate dispune stergerea unui continut calomnios si jignitor situat pe un forum (pagina web), cuprinzandu-mi numele, si gasita la cautare dupa nume cu Google.
Cunosc datele de identitate ale: firmei proprietare a siteului, administratorilor firmei, administratorilor forumului, autorului calomniilor si insultelor, el insusi administrator al forumului.
avocatnet.ro explicăm legislația
