Cazul pe care vi-l prezint e simplu, dpmdv, fiind vorba despre un pv întocmit în baza unei fapte care nu există (şi poate fi probată cu martori), prin încălcarea art. 17 raportat la art. 16 (7) şi anume neconsemnarea faptei (ci a textului de lege) şi consemnarea sumară a locaţiei.
Din alt punct de vedere eu consider incidenţa art. 16 (7) şi 19 (1), în sensul că lipsesc menţiunile şi martorul adus forţat nu are o identificare clară (doar o adresă sumară) fără a se menţiona dacă a participat la fapte sau la refuzul persoanei de a semna pv-ul.
Încadrarea este deasemenea greşită, faptă dacă ar fi existat fiind sancţionată de art. 1 lit. e) şi nu de lit. a) din Legea 212/2002, considerând deasemenea nerespectarea dispoziţilor legale privind confiscarea asa zisei marfii (solicitata de contravenienta), etc.
---------------------
Pe mine însă mă interesează \"înştiinţarea de plată\", care conform art. 25 (3) raportat la art. 26 (1) trebuie deasemenea adusă la cunoştinţă şi implicit semnată de contravenient.
În procesul verbal despre care mă refer am găsit cu stupoare, o semnătură de primire la \"înstinţarea de plată\" la rubrica contravenient, care nu aparţine respectivei persoane. Mintea mea se duce la art. 291 Cod Penal, însă rog să mă ajutaţi cu prevederi civile şi anumite consideraţii.
Ataşez print după respectivul pv (modificat, liniile roşii ascund datele de identificare)
[ link extern ]