Activitate mpopescu

Dar in tot cazul, aceste probleme vor fi dispute legale intre dvs si sora dvs, dupa moartea tatalui si nu inainte.

Tatal dvs nu are dupa lege un mijloc a va constrange sa treceti proprietatea sorei, tot ce-i ramane este sa incerce a va convinge.

Intre acestea doua, un contract cu rezervarea uzufructului, sau un contract de vanzare-cumparare cu clauza de intretinere, probabil al doilea este o solutie mai buna (nu este o solutie perfecta, dar este raul mai mic) :

Despre primul, instanta va prezuma ca este o donatie, si in fapt mai mult serveste el surorilor dumneavoastra, la eventualul proces, decat va va servi dumneavoastra.

Despre al doilea, avocatul dvs va putea incerca sa convinga instanta ca, desi nu ati platit in bani, totusi, ati preschimbat o valoare, ca munca, ingrijire, etc.

Ajutati-va acum pentru mai tarziu, si descrieti pe larg in ce consta intretinerea respectiva, includeti prestatii in natura daca poate fi cazul (de exemplu, veti cumpara medicamente, sau, veti contribui niste bani pentru plata impozitului la stat, sau, veti procura lemne pentru incalzire), daca veti face aprovizionarea, daca veti face curatenie, cate ore pe saptamana, si asa mai departe.

Pe de cealalta parte incercati sa veniti la o intelegere cu surorile dvs pe partile din mostenirea tatalui, sau macar pe dreptul de folosinta asupra lor.

zoliky a scris:

Interesant, atunci ce am auzit la televizor a fost o minciuna ?

:D

Stimata doamna, legile nu sunt facute pentru cazuri particulare, ci pentru cazuri generale, si se aplica cazurilor particulare, asa cum se poate.

Nimeni nu pierde un drept pentru ca "ce nevoie mai are de el". Acest mod de a rationa nu va aduce decat timp si nervi pierduti. Nici o instanta de niciunde nu va decide sa ia ceva unui om si sa dea altuia, pentru ca primul "n-are nevoie".

Indiferent care e situatia concreta, din aceasta linie de argumentatie nu veti obtine nimic.

Daca este adevarat ca vointa tatalui a fost sa va lase casa dumneavoastra, si nu surorilor, si puteati proba aceasta (prin testament), trebuia deschisa succesiunea atunci.

Daca este adevarat ca vointa mamei este si va fi tot sa va lase casa dumneavoastra, si nu surorilor, veti putea face proba, la fel.

In afara acestor situatii, acte intre vii, oricum le botezati, tot nu vor duce apa. Asta pentru ca intentionat este facuta legea anume asa fel ca un frate sa nu-i poate dezmosteni pe ceilalti prin vointa lui.

Dumneavoastra aveti doua optiuni deschise, oricat de neconvenabile vi se par :
1. sa va intelegeti cu surorile
2. sa va angajati un avocat, care sa caute si sa introduca toate donatiile de care ar fi beneficiat surorile dumneavoastra, pentru a convinge instanta. Nu este nici sigur ca asa ceva se va putea indestul proba, nici ca merita cheltuiala cu judecata si avocatul.

Nu spun aceste lucruri ca un act de ostilitate fata de dumneavoastra, ci din contra, fiind ele adevarate, ca o favoare.

Pe de alta parte, sa stea judecatorul si sa socoteasca ce au dat parintii copiilor, pe care l-au tinut la scoala si cui i-au platit abonamentul la autobuz dureaza, si costa.

Mai sanatos ar fi sa stea toate trei surorile la o cafea intr-o dupa-amiaza si sa-si imparta ele intre ele cascavalul, pentru ca daca ajung sa li-l imparta motanul...

Interesant cum interesul coloreaza ochelarii oamenilor.

Trei surori au toate trei aceleasi drepturi la averea parintilor. De ce urmariti dumneavoastra sa va deposedati surorile de un drept la care au exact la fel de multa indreptatire ca si dvs, si de ce va imaginati ca legea ar trebui sa va ajute in asa treaba ?

Nu e "simplu", si pe buna dreptate, si cam din aceleasi motive pentru care nu puteti sa va acordati proprietatea vecinilor si drepturile trecatorilor pe drum.

Buna ziua

Am introdus o actiune in urma unei dispute cu o societate comerciala (care mi-a vandut piese electronice, din care s-au defectat in termenul de garantie, pe care a refuzat sa le inlocuie, cerand termen de 2 saptamani sa le repare, urmand sa ma contacteze, ceea ce nu s-a mai intamplat, luni de zile mai tarziu), cerand sa mi se restituie suma platita de mine initial (copia dupa factura am depus-o la dosar), si in plus daune egale cu respectiva suma.

Rationamentul meu a fost ca un comerciant care nu-si respecta obligatiile asumate prin contract ar trebui sa pateasca cam ce pateste oricine ia arvuna, anume, sa aiba a o intoarce dublu. Asta ca echitate, sa zicem.

Din punct de vedere formal juridic insa, ce ar fi cel mai inteligent sa-i spun judecatorului la infatisare ? Din cat gandesc eu, ar fi cateva optiuni :

1. Pot sa-i spun sincer, exact ca mai sus. Dezavantajul e ca mi se pare un argument cam creativ, fara mare baza in praxa (Asa este ?)
2. Pot sa aduc argumentul ca respectivul comerciant ar trebui sa plateasca daune punitive, pentru ca altminteri, va continua a-si face afacerea pe modelul, aducem piese proaste, le vindem, nu respectam garantia, dam banii inapoi oricui face proces si pastram banii celorlalti fraieri, ceea ce nu prea este in interesul societatii in general. Dezavantajul e ca nu mi-e clar daca asa ceva functioneaza in Romania, argumentul e cam american in natura.
3. Pot sa cer daune in sensul real al termenului, anume pentru ca nu am putut folosi piesele respective, desi a proba quantumul poate fi cam dificil, si in plus, mi-e oarecum peste mana sa creez atare fictiune doar pentru beneficiul formei.

Suma nu este mare, si intreaga tevatura e mai mult o chestiune principiala pentru mine decat orice altceva. As asculta cu interes comentariile dvs.