Activitate balexe

Stiti cumva care este termenul de plata al diurnei pentru activitati desfasurate in strainatate? Exista vreun termen general?

Actul normativ care reglementeaza aceste diurne este HG 518/1995, dar este specificat doar faptul ca aceasta se ridica in avans.
In cazul in care nu am facut-o, angajatorul (institutie bugetara) are dreptul sa nu-mi mai efectueze plata diurnei? #-o

Buna ziua

Sunt functionar public si am lucrat o vreme secondat de statul roman, intr-o organizatie internationala, unde am reprezentat Romania.
Contractul initial a fost de 1 an, avand ulterior posibilitatea de a aplica la 2 extensii de cate 6 luni, ceea ce inseamna ca turul meu de serviciu in strainatate a fost de 2 ani, in total. Conform cadrului normativ intern al institutiei din Romania unde sunt incadrat la momentul obtinerii prelungirii de contract, la intoarcere mea in tara eram obligat sa lucrez un an in Romania, dupa care as fi fost eligibil sa aplic pentru un nou astfel de contract.
Numai ca dupa ce am obtinut din partea statului roman si cea de-a doua prelungire de contract, fiind inca in acea organizatie, cadrul intern ce regelementeaza aceste activitati la nivelul institutiei in care lucrez a fost modificat, in sensul ca de la momentul intoarcerii in Romania si pana la redobandirea dreptului de a mai aplica pentru astfel de contracte trebuie sa treaca o perioada egala cu cea desfasurata in cadrul respectivei organizatii internationale. In acest caz, timpul pe care il am eu de asteptat a devenit 2 ani in loc de unul.

Intrebare: Mie mi se aplica prevederile anterioare sau cele actuale? Se poate discuta despre retroactivitatea actului ce regelmenteaza aceasta activitate?

Argumentele mele sunt urmatoarele:

Având în vedere faptul că noile reglementări au intervenit după ce eu am obţinut din partea statului român prelungirea turului de misiune, opinez că restricţia cu privire la durata turului de serviciu în ţară până la redobândirea dreptului de a participa la un nou astfel de contract în străinătate ar trebui să fie cea prevăzută în normele metodologice aşa cum existau ele la momentul prelungirii contractului, respectiv de un an, iar noile prevederi să nu se aplice retroactiv.

De asemenea, eventualitatea existenţei unei asemenea reguli la momentul acceptării personale a prelungirii contractului, ar fi fost un factor determinant în fundamentarea deciziei privind refuzul meu de a mai continua contractul pe o perioadă suplimentară de cel puţin 6 luni faţă de perioada stabilita initial. Prin urmare, decizia mea a fost întemeiată şi pe existenţa posibilităţii aplicării pt un nou contract în afara teritoriului României în termen de un an de la momentul întoarcerii în ţară, indiferent de perioada pe care as fi desfăşurat-o în misiune, aşa cum normele metodologice prevedeau la acel moment.

Prin urmare, consider că acea noua regula trebuie să se aplice personalului care își începe contractul ulterior datei de intrare în vigoare a acestor noi reglementări, precum şi personalului care la acel moment se afla în strainatate in baza unui astfel de contract, dar care nu a şi-a finalizat detaşarea iniţială de un an, putând astfel să își manifeste actul de voinţă cu privire la cât timp îi va fi restrâns dreptul de a aplica ulterior la un nou astfel de contract în străinătate.

Prin analogie şi permiţându-mi sa vin cu un exemplu tocmai pentru a sublinia gravitatea prejudiciului creat, o situaţie similară ar fi aceea ca unui lucrator aflat intr-o astfel de organizatie in strainatate să-i fie adus la cunoştinţă, după aprobarea prelungirii contractului, că dacă ar fi acceptat să-şi desfăşoare activitatea în respectiva organizatie doar un an, ar fi fost eligibil să participe la alta asmenea activitate după împlinirea termenului de un an de la întoarcerea sa în ţară, iar acum, fiindcă i-a fost aprobată această prelungire, mai poate aplica pentru aşa ceva după împlinirea termenului de 15 ani.

Consider ca preactc sunt pus in fata faptului implinit, ceea ce nu mi se pare firesc. Cred ca solutia era ca prin noile modificari sa se stabileasca si ceva norme trazntorii, pentru cei aflati in situatia descrisa.

Va multumesc.

Dar administratorul societatii nu poate merge la instanta sa o ridice persona? Chiar este nevoie sa imputerniceasca un avocat ca sa faca asta?

am intels, va multumesc.
dar cu privire la somatia de plata, dat fiind faptul ca nu avem disponibilitatile financiare in vederea platii unei asemenea sume, ce se va intampla?
adica ce ne-ar putea face.... s-ar putea trece la executarea personala a administratorului?

Multumesc. Asta si intentionam sa facem, dar am zis pana luni-marti sa imi expun problema si aici, sa vad parerea si abordarea mai multor persoane de specialitate.
Hotarari ale instantelor nu sunt mai multe, ci doar una, pe care oricum nu o avem, fiindca, asa cum v-am spus, abia ieri am aflat despre aceasta.

Buna ziua

Nu sunt un specialist, poate nu am ales tocmai bine sectiunea, iar daca este asa, rog moderatorii sa mute topicul unde cred ei de cuviinta.

Va adresez rugamintea de a-mi spune care este cea mai buna solutie pentru a rezolva urmatoarea problema (voi prezenta pe scurt speta):

In dec. 2007, ni s-a furat o masina pe care o achizitionasem in leasing (pe o firma SRL a carui administrator este un membru din familia mea) si pentru care aveam asigurare CASCO. Insa nu am fost despagubiti, fiindca masina s-a furat cu cheile in contact (ceea ce reprezinta clauza de nedespagubire - am aflat ulterior).
La vremea respectiva (prin febr. 2008, cand firma asiguratoare a dar raspunsul negativ), dei de la firma de leasing ne-au spus (ce-i drept, verbal) ca avem 2 optiuni: fie sa achitam ce mai era de achitat, fie continuam contractul de leasing, ca si cum am avea inca masina. Cum nu aveam toti banii, fireste ca am ales a doua varianta, scazandu-ni-se din rata doar valoarea asigurarii CASCO, pe care nu mai era necesar sa o platim.
Am continuat sa platim toate lunile ulterioare, cu unele intarzieri cateodata, datorita prolemelor financiare curente ale societatii, dar, bineinteles, cand a fost cazul cu penalitatile de rigoare.
Dupa aproape 3 ani de plata, in iulie 2010, primim o instiintare de la firma de leasing (ATENTIE, DUPA APROAPE 3 ANI!!!!) prin care ni se aduce la cunostinta ca firma asiguratoare a refuzat plata despagubirii (raspuns care a fost dat asa cum v-am spus in febr. 2008), fapt pentru care suntem obligati sa platim suma de aprox. 80.000 RON (soldul existent la acea data-iulie 2010). Si hop si facturicaaaa...
Speriati, ne-am pus problema "de ce acum, dupa atatia ani????". Practic mi-au cazut plombele cand am vazut factura. Va spun sincer, oricat de buna credinta am fi fost, tot nu dispuneam de suma necesara pentru a achita integral factura. Va dati seama sunt, 800 de milioane lei vechi. Pentru noi chiar reprezinta o avere.
Impreuna cu contabilul am incercat sa contactam firma de leasing, dar niciodata nu am reusit sa dam de vreun factor de decizie: ba era in sedinta, ba era in concediu, etc. Cert este ca evitau contactul direct cu noi. Le-am scris un mail prin care le-am explicat ca nu avem posibilitatea sa achitam suma integral, le-am cerut o justificare privind luarea acestei decizii dupa 3 ani, le-am explicat ca nu putem fi acuzati de rea-credinta, fiindca desi nu mai aveam niciun beneficiu, am facut eforturi (si chiar am facut) sa platim rata si le-am cerut sa gasim o solutie convenabila pentru ambele parti.
Bineinteles ca nu am primit niciun raspuns.
In continuare, la sfatul contabilului si neavand alta solutie concreta, am continuat luna de luna sa platim contravaloarea ratelor catre firma de leasing, mentionand pe OP-uri ca reprezinta plati partiale la factura cu pricina (cea mare de 80.000 RON). Iar de atunci nu s-a mai intamplat nimic. Adica nicio alta scrisoare de la firma de leasing, nicio somatie de plata, nimic. Asadar am considerat ca este un acord tacit din partea lor, fiindca au vazut ca facem plati lunare in cuantum de minim valoarea ratei lunare, deci vad ca nu suntem rau intentionati.

Insa ieri, 4 febr. 2011, am primit o somatie din partea unui birou al unui executor judecatoresc prin care ni se comunica ca firma de leasing a castigat in instanta (se refera la o incheiere a instantei din 17 decembrie, deci de acum aprox. 2 luni) si ca trebuie achitam suma restanta (74.000 RON, dupa calculele lor), fapt pentru care trebuie sa il contactam imediat.

Va intreb fiindca sunteti specialisti: oare aceasta este JUSTITIA? chiar este normal sa se ia o decizie fara ca eu sa fiu instiintat, fara ca eu sa am dreptul de a ma prezenta in fata judecatorului si sa ma apar? oare eu nu pot face nicio contestatie?

Va marturisesc ca noi nu am avut nici cea mai mica idee despre acest proces. E drept ca ne-am gandit ca ar putea sa ne dea in judecata, dar am zis ca trebuie sa fim citati, nu? Ne-am gandit ca vor vedea si ei ca facem eforturi in continuare sa platesc.... Intr-un cuvant nu suntem niste tepari. Daca am fi fost, am fi fost de acum 3 ani, cand s-a produs incidentul si nu am fi platit 3 ani ca sa ne trezim abia acum sa le dam teapa.

Nici nu stiu ce sa mai cred... suntem total dezamagiti de acest sistem. Oare cum este posibil?!?! Va spun sincer ca majoritatea oamenilor ne-au zis ca suntem niste prosti ca le mai platim, mai ales la tratamentul pe care l-am avut din partea lor. Dar am zis ca nu e normal, ca datoria e datorie si trebuie platita.

Dar acum am ajuns la capatul puterilor. Suma care a mai ramas, la momentul actual de aprox. 74.000 RON, chiar nu avem posibilitatea sa o platim integral. In alta ordine de idei, ce poate sa ne faca? Masina este furata, deci nu au cum sa ne-o mai ia inapoi (chiar mi-as dori sa o gaseasca, intre noi fie vorba). Pe firma nu mai e nimic care ar putea fi executat sau, oricum, nimic care sa valoreze mai mult de o zecime din valoarea sus-mentionata.

Oare administratorul poate raspunde cu patrimoniul propriu (este o vorba de un SRL) in conditiile in care chiar a facut tot ce este omeneste posibil sa achite pana acum? E adevarat ca este vorba de o masina scumpa, insa o rata ne-o puteam permite, dar sa platesti suma integral sub nicio forma. Nu exclud nici varianta executarii administratorului cu propriul patrimoniu, dar ma gandesc ca asta e valabila in cazul acelor administratori care au fraudat legea, care au facut de asemenea natura intentionat ca sa se ajunga in asemenea situatii. Nu trebuie sa dezvoltam, ca intelegeti la ce ma refer. Dimpotriva, eu consider ca noi putem deomnstra ca suntem de buna credinta fara niciun fel de efort. Prin faptul ca am continuat sa platim rata fara niciun comentariu, prin faptul ca desi am primit o factura pe care sub nicio forma nu aveam puterea financiara sa o platim, totusi am facut luna de luna plati partiale, prin faptul ca am incercat sa ii contactam sa gasim o solutie amiabila, dar tot timpul ne-au flituit, etc.
Aveti cuvantul meu de onoarea ca situatia se prezinta exact asa cum v-am descris-o, nefiind niciun alt lucru ascuns sau omis.
Mai mult, este vorba de companii, atat de leasing, cat si de asigurari, care se respecta, care au un cuvant de spus pe piata din Romania.
Chiar ma sperie treaba asta cand vad cum functioneaza sistemul juridic romanesc.

Chiar nimeni nu-mi poate da un sfat ???

Buna ziua.
Revin cu detalii asupra acestei probleme. Intre timp, lucrurile nu prea s-au mai schimbat, autoturismul n-a fost gasit, autorii neidentificati.

Iata ca au trecut aproape 3 ani de la eveniment, iar eu am continuat sa platesc ratele de leasing catre PB.
Problema este urmatoarea: Desi contractul de leasing este departe de a se fi terminat (suntem pe la jumatatea perioadei), recent am primit o notificare de la PB ca asiguratorul a refuzat plata contravalorii (desi raspunsul asta a fost comunicat acum 2 ani jumatate) si o factura cu suma integrala care mai este de platit. Am incercat sa iau legatura cu cei de acolo, dar nu am rezolvat nimic acum fiindca nu am dat de ei. Ba e in concediu responsabila de contract, ba sefa ei e in sedinta, etc.
Este legal ce se intampla? E adevarat, in perioada ulterioara furtului au mai fost intarzieri la plata facturii, dar s-a platit, inclusiv cu penalizarile de rigoare (cand a fost cazul). Va intreb fiindca mi se pare dubios ca dupa mai bine de 2 ani si jumatate de la producerea furtului sa-mi trimita o asemenea factura. La modul cel mai sincer vorbind, daca eram pus pe teapa si nu as mai fi vrut sa platesc, in mod evident acest lucru s-ar fi intamplat de atunci.
In alta ordine de idei, chiar nu dispun de suma facturata de ei (in jur de 20.000 Euro) si am la dispozitie 30 de zile s-o platesc. Iar sansele sa fac rost de banii astia atat de repede sunt egale cu 0. Ce se intampla in situatia asta?

Va adresez rugamintea de a-mi spune care sunt solutiile de rezolvare a problemei. Am inteles ca problemele pe instanta se rezolva destul de greu si, daca vrei, le poti lungi. Eu mai am de platit in jur de 2 ani si cateva luni. Dat fiind faptul ca nu le pot plati toata suma acum (si oricat as vrea, chiar nu am posibilitatea), presupun ca un proces se poate lungi pe o asemenea durata, iar pana la urma Porsche tot atunci si-ar vedea banii.

Va multumesc anticipat.

Hai sa detaliez putin.
Intre noi si societatea de asigurari nu exista un contract de asigurare CASCO. Exista un contract incheiat intre firma mea, Porsche Leasing si Porsche Broker de Asigurari, care este semnat de aceste trei parti. Conditiile generale de asigurare imi sunt mie prezentate intr-o anexa la acest contract si sunt cele impuse de asigurator. Deci eu nu aveam posibilitatea sa negociez direct aceste clauze, asiguratorul nefiind parte semnatara.
Mai mult decat atat (nu stiu daca are vreo relevanta, dar sunt curios de parerea dvs.) aceasta anexa nu are spatii de semnat la sfarsit, cum au celelalte anexe. Practic este un xerox dupa conditiile asiguratorului, chiar cu antetul acestuia.

In consecinta, eu pot sa fac o actiune in instanta legandu-ma de prevederile acestei legi?

Asta am citit si eu, dealtfel am si scris in primul post al meu. Eram curios totusi daca este posibil sau daca exista vreun alt act normativ prin care sa poata fi contestata o clauza abuziva dintr-un contract incheiat intre 2 persoane jurdice.
Daca exista, va rog frumos sa imi spuneti si mie care este acela.