Buna ziua,
Am parasit domiciliul conjugal acum 2 luni si acum aproximativ o luna am intentat divortul. prima infatisare va fi, din pacate, abia peste inca doua luni. problema este ca nu am plecat de acasa decat cu vreo 3 haine. ce pot sa fac pentru a-mi recupera bunurile mele in conditiile in care domiciliul nostru comun este o proprietate care apartine soacrei mele. eu am buletin pe respectiva adresa de mai bine de un an. iar sotul (care nu este de acord cu divortul) azi zice sa vin sa-mi iau lucrurile iar maine se razgandeste. deci nu este vorba de partaj. vreau doar sa-mi recuperez hainele mele, ale copilului, carti, jucarii etc. pot apela la ajutorul politiei, sau cum sa fac?? dati-mi, va rog, un sfat!
si totusi, daca ma tem de efectele pe care le-ar putea avea o plangere la politie si renunt la ideea asta...pot merge cu inregistrarea respectiva si eventual transcrierea ei direct la divort?? are relevanta asa?? sau trebuie neaparat sa treaca pe la politie mai intai?? lamuriti ma, va rog!
Chiar nu i-am facut nimic. e vorba de niste probleme psihice pe care le are el.. iar de anuntat l-am anuntat dar nu a crezut si nu a vrut sa ma lase sa plec.. in fine. intrebarea mea este: daca fac plangere la politie pe baza respectivei inregistrari se va ajunge la un proces penal?? eu nu vreau sa ma angrenez si in alte procese, deja mi se pare mult un divort. pot depune o plangere care sa ramana la stadiul de plangere.. adica sa reprezinte o dovada cum ca m-a amenintat si politia stie de asta? totodata, ma tem sa nu pun gaz pe foc...
am intentat actiunea de divort, dar termenul va fi abia prin septembrie. pana atunci eu locuiesc cu copilul in alt oras decat tatal. el mi-a dat telefoane in care ma ameninta ca (citez) "imi ia gatul" si ca rapeste fata. una dintre convorbirile in care spunea ca face asta am inregistrat-o pe telefon. ce ar trebui sa fac cu aceasta inregistrare??
Si inca ceva: sms-urile si mailurile pot fi considerate dovezi ale faptului ca l-am invitat pe tata sa-si vada copilul, dar el a refuzat? eu sunt cu copilul in alt oras dar i-am trimis mesaje cu "vino sa o vezi!" si el stie adresa. pot fi acuzata in conditiile astea ca i-am limitat accesul la copil??
nu e vorba de niciun orgoliu. pot accepta sa ma scoata si pe mine vinovata. dar cum sa acodre divortul din culpa comuna daca el nu il vrea?!? doar nu il pot obliga eu sa accepte culpa asta comuna, nu? si da, avem si un copil. daca el are antecedente de alcoolism si este sub tratament prihiatric credeti ca se mai pune problema sa ceara si el copilul in instanta??
Am discutat cu ei, dar nu tocmai amiabil.. ma gandeam ca citandu-i ca martori ii oblig intr-un fel sa spuna adevarul.. si daca spuneti ca exista posibilitatea sa minta (cred ca sunt in stare!) mai bine renunt, nu???
Deci se poate minti in instanta asa, pur si simplu?!mai concret, sotul meu era labil psihic si facea crize de nervi. asta fiind unul din motivele pentru care am plecat. la aceste crize nu au asistat decat parintii lui. cum altfel pot dovedi? pot cere de la medicul de familie o dovada ca a primit vreo 4 trimiteri catre un medic psihiatru specialist? sau pot cere de la medicul psihiatru dovada ca este sub tratament psihiatric? sau chestiile de genul asta sunt confidentiale, fac parte din secretul profesional?
Am o intrebare: la divort pot chema ca martori parintii sotului (paratul)? in conditiile in care doar ei sunt singurii care i-au vazut comportamentul pentru care am intentat divort.. daca ii chem sunt obligati sa vina sau au voie sa nu depuna marturie impotriva propriului fiu? mai ales ca nu cred ca vor fi prea cooperanti, ca deh! e baiatul lor..
multumesc pentru raspuns. deci nu stiti sa existe vreo posibilitate ca actiunea de divort sa-mi fie acceptata de tribunalul iasi chiar daca a fost trimisa prin posta?!? pe mine avocata de aici continua sa ma asigure ca ea va fi acceptata si trimisa prin posta, ca nu au motiv sa o respinga si ca sigur imi vor da termen. totusi, eu nu am primit confirmarea de la posta, cum ca scrisoarea ar fi ajuns. nu stiu ce sa mai cred. ajutati-ma daca puteti!