Multumesc mult pentru informatii.
Mie mi se pare corect ca cesionarul sa preia toate drepturile si obligatiile cedentului, insa nu inteleg de ce ar trebui facuta cerere de interventie. Instanta doar constata cesiunea de creanta si aproba inlocuirea numelui cedentului cu cel al cesionarului. Problema si mai interesanta ar fi momentul pana la care se poate face aceasta substitutie, date fiind prevederile privind cererea de inscrierea in tabelul creantelor.
Parerea mea este ca persoana creditorului nu este esentiala in aceasta procedura si tot ce conteaza este creanta. De asta se si numeste tabelul creantelor si nu al creditorilor. Creditorii vin doar ca niste simpli "purtatori" ai acestor creante. Prin urmare, substitutia ar putea fi operata oricand.
Chiar as dori un raspuns si la acest aspect. Nu am avut niciun caz de insolventa in instanta, ma situez momentan la un sublim nivel teoretic doar.
Va multumesc inca o data.
Va multumesc foarte mult pentru raspunsuri. Stiti cumva si baza legala pentru aceasta solutie, adica este mentionat in lege sau este pur si simplu un aspect de practica?
Buna ziua
Cine ma poate ajuta cu un raspuns? Este posibila cesiunea de la un creditor la o alta persoana a unei creante pe care creditorul cedent o are fata de debitorul aflat in procedura insolventei?
Nu am gasit deocamdata un raspuns exact. Parerea mea este ca se poate face o astfel de cesiune doar cu notificarea debitorului cedat si, ulterior, acordul administratorului judiciar/lichidatorului si al instantei. Dar asta e doar o speculatie, nu am gasit expres posibilitatea asta.
Multumesc.
Imobilul chiar a fost preluat de catre stat "cu temei juridic", respectiv in baza Decretului nr. 111/1951. Aceasta situatie le-a fost comunicata ulterior, in 2002, de catre Consiliul General al Municipiului Bucuresti.
Proprietarii au parasit tara, dar nu au dat nicio declaratie ca renunta la averea lor, ci, dimpotriva, au lasat-o pe nepoata lor sa se ocupe de imobil. Nepoata lor este viitorul donatar. Partea interesanta este ca nu au fost instiintati niciodata de catre stat ca imobilul lor a fost "preluat". Deci nu vorbim despre o simpla eroare, ci de lipsa de informare a proprietarilor asupra masurii de expropriere. In perioada 1951 (data actului de exproperiere invocat de statul roman) si 1964 (data plecarii din tara a nepoatei care se ocupa de apartament, platea impozite pentru el etc.) statul roman nu a informat pe nimeni ca imobilul a fost nationalizat !?
Actul de donatie s-a facut in strainatate, deci nu discutam despre faptul ca notarul nu ar fi incheiat actul, daca nu era totul ok.
Nelamurirea mea legata raspunsul d-voatra este ca, din cate stiu, actiunea in revendicare nu mai este posibila de cand se aplica legea 10/2001.
Buna ziua,
Problema pe care o pun in discutie este una simpla: este indreptatita sa revendice un imobil nationalizat o persoana care a dobandit prin donatie imobilul, dar ulterior momentului preluarii abuzive a acestuia de catre stat?
Exemplu: imobilul a fost nationalizat in 1952, iar actul de donatie s-ar realizat in 1973, proprietarii initiali parasind tara si neavand la cunostinta faptul preluarii abuzive. Ulterior, donatarul revendica imobilul. Este indreptatit sa faca acest lucru, avand in vedere enumerarea persoanelor indreptatite, facuta de catre art. 3 din Legea nr. 10/2001?
Multumesc.
Am gasit intamplator acest thread si vreau doar sa spun ca exista si art. 237 lit. c) din Legea nr. 31/1990, care se refera la situatia sediului expirat (prin sintagma "sediul social nu este cunoscut"). Una este durata societatii si alta este valabilitatea contractului de sediu. Sunt cazuri de dizolvare separate, cu proceduri diferite.
1. Nu am spus niciodata ca asociatul comanditat nu este comerciant.
2. Profitul il va obtine ca asociat (comanditat), nu ca administrator. Ori tu spui ca, in calitatea sa de administrator, ar trebui sa aiba ca obiect de activitate consultanta ... Orice cod CAEN il inserezi in actul constitutiv doar cand tu desfasori o anumita activitate mentionata intr-unul din coduri, CU SCOPUL DE A OBTINE UN PROFIT. Faptul ca societatea comerciala este un comerciant nu duce neaparat la concluzia ca orice activitate pe care o desfasoara este o fapta de comert.
De exemplu, daca o firma cumpara pentru sine un bun, aceasta nu este o fapta de comert si
De exemplu, daca o firma este obligata prin lege sa preia (in mod gratuit, de principiu) administrarea unei societati, aceasta nu este o fapta de comert.
In plus, in ceea ce ma priveste, cred ca legea nu te poate obliga sa faci vreo fapta de comert => administrarea societatii ca asociat comanditat nu este o fapta de comert.
Mai intai de toate, multumesc pentru raspunsuri.
Uite de ce nu sunt de acord cu principiul specialitatii capacitatii de folosinta in cazul acesta. Pentru ca, asa cum ai spus si tu, asociatul comanditat/administrator "s-ar ocupa de conducerea, organizarea societatii-administrate, in scopul obtinerii unor profituri de catre aceasta din urma". Prin urmare, din cum inteleg eu prevederile legii, comanditatul nu va desfasura aceste activitati de administrare pentru obtinerea unui profit pentru sine (element esential pentru o fapta de comert), ci pentru societatea in comandita simpla. Atributiile de administrare a societatii se exercita in baza legii, fara ca, prin definitie, sa se obtina remunerarea acestor activitati. Poate exista si situatia in care asociatul comanditat este remunerat si cred eu, doar atunci am putea discuta de fapte de comert. Insa, in situatia obisnuita, comanditatul este obligat de lege sa preia functia de administrator. Nu se incheie cu societatea in comandita simpla niciun contract de administrare. Daca comanditatul ar fi trebuit remunerat pentru activitatea sa, aceast fapt trebuia mentionat in lege si nu este.
Multumesc inca o data si sper sa discutam si despre alte topicuri interesante.
avocatnet.ro explicăm legislația
