Dar voi, "oamenii simpli", stiti cate examene a dat avocatul acela care face parte dintr-o specie arara, cate carti, cursuri a cumparat, de cate ori si-a refuzat un sejur la mare si cate alte sacrificii o mai fi facand fiecare in parte sa intre in sala aia nenorocita de judecata?
mdanicoleta a scris:
sincer, daca as fi fost eu in procesul respectiv ( a fost sotul meu) nu as fi avut nevoie de avocat.
Nu asta a vrut sa spuna Curtea. Pro primo, sa ne lamurim cu privire la Decizia 349/2001 a CC, prin care s-a constatat ca neconstitutionale prevederile din acea vreme in masura in care nu recunosc decat tatalui, iar nu si mamei copilului dreptul de a porni actiunea in tagaduirea paternitatii, fara sa completeze cu dispozitii legale prin care sa se stabileasca termenul in care actiunea poate fi pornita de mama sau copil. Cu alte cuvinte, nicaieri nu zice ca actiunea mamei ar fi imprescriptibila ori, poate am citit eu in diagonala decizia 349/2001. Nu cunosc insa practica din acea vreme, aici spuneti voi, insa din cuprinsul acelei decizii nu rezulta un termen anume.
Oricum, ramane de discutat despre actiunea tatalui, prescriptibila parca in termen de 6 luni, anterior intrarii in vigoare a L. 288/2007.
Ce inteleg eu ca a vrut sa spuna Curtea prin Decizia nr. 755/2008. Ca, asa cum spuneam si nu m-a crezut nimeni, aplicarea termenului de 3 ani copiilor nascuti inainte de intrarea in vigoare a L. nr. 288/2007 este retroactiva, in conditiile in care legea noua se aplica unui drept nascut sub imperiul legii vechi. Altfel spus, copiii, respectiv tata, care au pierdut termenul prevazut din acea vreme, nu beneficiaza de noile termene instituite, mai favorabile. Ceea ce mie personal mi se pare inechitabil, in sensul ca se creaza o situatie discriminatorie copiilor nascuti anterior anului 2007. Asa fiind, cum considerati ca o va scoate instanta la capat, astfel incat sa pronunte o solutie dreapta, impacand lupul cu capra si cu varza? #-o
Discutia a ramas in coada de peste, abia astazi, din intamplare, am dat peste Decizia nr. 755/2008. E bine de stiut!
Curtea reţine că, potrivit art.55 din Codul familiei, începutul prescripţiei de 3 ani a dreptului la acţiune în tăgăduirea paternităţii, pentru mamă şi copil, este momentul obiectiv al naşterii copilului. Or, aplicarea termenului special de prescripţie de 3 ani şi copiilor născuţi înainte de intrarea în vigoare a Legii nr.288/2007 este retroactivă, în condiţiile în care legea nouă se aplică unui drept născut sub imperiul legii vechi.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art.146 lit.d) şi al art.147 alin.(4) din Constituţie, precum şi al art.1-3, al art.11 alin.(1) lit.A.d) şi al art.29 din Legea nr.47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALÃ
În numele legii
DECIDE:
Admite excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.II din Legea nr.288/2007 pentru modificarea şi completarea Legii nr.4/1953 - Codul familiei şi constată că sintagma "Dispoziţiile prezentei legi privind acţiunea în tăgăduirea paternităţii, [...], sunt aplicabile şi în cazul copiilor născuţi înainte de intrarea sa în vigoare, chiar dacă cererea este în curs de judecată" este neconstituţională, excepţie ridicată, din oficiu, de Judecătoria Miercurea-Ciuc în Dosarul nr.220/258/2008.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 iunie 2008.
in timpul urmaririi penale cel care a savarsit infractiunea are calitatea de invinuit, iar apoi odata cu punerea in miscare a actiunii penale el devine inculpat, ceea ce este acelasi lucru cu trimiterea sa in judecta.din moment ce s-a pus in miscarae actiunea penala si invinuitul a devenit inculpat se mai poate vorbi de urmarire penala?adica , daca s-a pus in miscare actiunea penala impotriva sa , inculpatul se poate spune ca este in cursul urmaririi penale?
Punerea in miscare a actiunii penale nu echivaleaza cu trimiterea in judecata, sunt doua masuri procesuale distincte. Chiar daca in practica de cele mai multe ori dupa punerea in miscare a actiunii penale urmeaza o solutie de trimitere in judecata, nu inseamna ca sunt unul si acelasi lucru. Andreea, ca sa intelegi mai exact, de pilda, exista posibilitatea ca actiunea penala sa fie pusa in miscare imediat dupa primele cercetari prin ordonanta, iar trimiterea in judecata doar dupa prezentarea materialului de up si cercetarea terminata, totdeauna prin rechizitoriu.
In ceea ce priveste arestarea preventiva, sa nu iti faci mea culpa prea tare, fiindca este destul de prost si sucit reglementata, insa te prinzi pe parcurs, ai sa vezi.
Bafta la examen!
Judecatorul este obligat ca la solutionarea cererilor accesorii divortului, cum ar fi cea referitoare la incredintarea minorilor, sa tina seama de interesele acestora, autoritatile avand obligatia de a depune eforturi rezonabile pentru ca atunci, cand interesele parintilor sunt in conflict, iar copii nu sunt suficient de maturi pentru a-si exprima ei insisi in mod clar propriile preferinte, interesele superioare ale acestora sa fie promovate. (Ignaccolo-Zenide c.Romaniei, poate va ajuta domnule Lascoschi)
Acum, daca nici codul familiei, nici Curtea nu da o definitie clara "interesului superior" si nu ne zice nimeni cu precizie care anume sunt "eforturile rezonabile" ce trebuie depuse in acest sens, judecatorilor interni le este peste mana sa inteleaga singuri si necondamnati de nimeni, ca atunci cand dispun incredintarea unui copil este in interesul acestuia sa fie cel putin VAZUT de catre cel caruia legea i-a dat puterea sa decida asupra destinului sau. Asta indiferent ce varsta are copilul respectiv si, atentie, nu am pretentia sa il si audieze, nu de alta, insa am convingerea, putini juzi ar fi capabili si suficient de rabdatori sa poarte un dialog fructuos, din care sa fie in masura sa traga concluzii in favoarea minorului. Deci, dupa cum spuneam, judecatorul ar trebui sa fie interesat sa vada in mod nemijlocit copilul de 1-2-3 etc ani, in prezenta ambilor parinti, sa observe cu propriile simturi cum ii merge copilului aluia, este el bine hranit? are unghiutele curate si taiate? cine anume ii face seara de seara baita, ce incaltari si hainite poarta in comparatie cu parintii. Daca judecatorul roman nu ar fi prea comod iar pe de alta parte, procesul de incredintare, aidoma anchetei sociale efectuate, nu ar fi unul pur formal, asa ar proceda. Spun toate astea, pentru ca dintr-o privire si doua intrebari just puse, din gesturi involuntare, din felul cum se lipeste si de cine se lipeste acel copil, judecatorul este, mai precis ar trebui sa fie, in masura sa aprecieze situatia exacta, respectiv care este adevaratul interes al copilului si, implicit, la care dintre parinti isi va gasi binele.
Dar este mult mai usor sa audiem 2 martori in graba mare, de ce sa ne complicam inutil, nu? Oare sufletul impacat si somnul linistit nu constituie motive suficiente?
Se vorbea anterior despre efectele devastatoare ale divortului asupra copiilor cu varste mici. Am convingerea, ca violentele verbale/fizice dintre parinti la care sunt martori copiii, au consecinte mult mai grave in comparatie cu destramarea casatoriei.
Intentia mea nu este aceea de a arunca pisica ori de a arata in mod diversionist cu degetul, insa daca tot ne place sa vorbim, asa la prima ceasca de cafea, ce imi vine in minte? Sa va spun. Intamplator, intr-una din seri, l-am auzit pe moderatorul unei emisiuni spunandu-i lui Mitica Dragomir :), ca face parte dintr-o familie de hoti, referindu-se in special la fotbal, fotbalisti, afacerile din acea zona. In sinceritatea-i caracteristica, Mitica,, a replicat ceva de genul-e, parca in presa ar fi altfel! Si nu este, stim cu totii, vorbe in plus sau argumente in acest sens nu isi au rostul, ideea centrala care e? In 3 vorbe 2 categorii de profesii/profesionisti au fost facuti praf si pulbere fina.
Trec peste clasa politica, fiindca acolo adevaraul e dincolo de noi B-), la fel peste cocalari si pitzipoance :)).
Vreti sa discutam despre prestigiul medicilor sau despre juramantul pe care acestia il depun?
Despre profesorii, care isi spun dascali si predau, intr-adevar, materia, oriunde altundeva, insa nicidecum in salile de clasa si in timpul serviciului, in schimbul unei contraprestatii care se cheama leafa, platita si de catre noi, avocatii astia ai dracu'.
Cu privire la procurori, ei au o scuza, prin natura functiei lor sunt aserviti puterii si implicit unor interese, prezumtia de nevinovatie fiind( inca) o gluma, despre care prestigiu sa vorbim?
Judecatorii. :) Vai.
Deci nu, domnule Lascoschi, degeaba intonam imnurile foste si actuale ale tarii, avem noi di tăte asa in general ca natie, mai putin PRESTIGIU. In acest context, repet intrebarea, in care profesie, deci, am putea obtine mai mult?
Si inca ceva. Ar putea fi avocatii altfel ori ar trebui sa fie? :(
Cu privire la veniturile avocatilor, aprig discutate pe un topic aflat oarecum in rudenie cu acesta de fata, in primul an, pe buna dreptate e foarte greu, din toate punctele de vedere, insa chiar din oficii sa traiesti, minimum minimorum 1500/luna tot trebuie sa incasezi. Putin, mult? Pe urma, avocatul care cel tarziu dupa definitivat nu reuseste sa intre in linie dreapta, cu un venit de cel putin, hai sa nu zic 10.000, las de la mine la 7000, intr-adevar are o problema, insa e una personala, cata vreme la altii e posibil.
Asadar, cam astea sunt datele si cifrele aproximativ reale, nu 10 ani si nu suntem nici muritori de foame, dragi colegi!
Ca o solutie metaforica pentru mai multe dintre problemele profesiei, potrivit ar fi sa gandim in spiritul cantarii "hai sa dam mana cu mana ", dar pe bune, nu doar asa ca ne place cum suna.
1. in situatia in care contractul individual de munca nu a fost incheiat in forma scrisa, se prezuma ca a fost incheiat pe o durata nedeterminata, iar partile pot face dovada prevederilor contractuale si a prestatiilor efectuate prin orice alt mijloc de proba. Adica prin declaratii de martori, inscrisuri, altele decat CIM, etc.
2. Intsnta competenta pt.a solutiona cererea de despagubire pt. pagubele produse de salariat este din pct meu de vedere Judecatoria. Este discutabil insa deoarece Trib. judeca toate conflictele de munca. Acesta insa nu e un conflict de munca.
3. Acoperirea pagubelor are loc numai dupa obtinerea unei hot. jud.
Speta nu este asa simpla cum pare, trebuie avute in vedere mai multe aspecte dar timpul nu-mi permite...
1./2. Daca admitem ca avem un cim, chiar neincheiat in forma scrisa, atunci de ce nu avem conflict de drept?
3. Sigur ca existenta si intinderea daunelor vor fi stabilite de catre instanta, asta am inteles. Ceea ce nu inteleg e, cand anume angajatorul va putea trece la executarea silita pe drept comun?
Domunle Elis, va multumesc pentru bunavointa, insa stitis si dvs ...ce ne (sau ma) omoara.:)
Din nefericire, sotul poate instraina linistit si in buna regula, cel putin autoturismul, intrucat mandatul se aplica chiar si in ipoteza despartirii in fapt, cata vreme se aplica prezumtia comunitatii de bunuri.
In ceea ce priveste terenul si constructia, legiuitorul a restrans in mod expres mandatul, astfel incat fara consimtamantul dvs nu va putea instraina/greva in mod valabil cabana respectiva. In situatia in care se va perfecta vanzarea fara acordul dvs, puteti cere anularea actului de instrainare, sanctiunea aplicabila fiind nulitatea relativa, cu regimul ei juridic, care monentan nu va intereseaza.
Pe moment nu vad rostul sau mai precis utilitatea constatarii existentei acestor bunuri, oricum se vor adminstra probe in cadrul procesului avand ca obiect partajul bunurilor comune, insa intr-adevar este o masura de precautie...
Si atunci, cerere la judecatoria in raza careia se afla bunurile, prin care solicitati incuviintarea efectuarea constatarii existentei acestor bunuri si solicitati delegarea unui executor judecatoresc pt efectuarea constatarii. Aratati motivele care stau la baza cererii dvs, respectiv existenta pericolului disparitiei acestor bunuri. In drept art. 240 C.pr.civ, nu stiu daca si cu cat se timbreaza, poate ne spune alt coleg.
Succes!
avocatnet.ro explicăm legislația
