In cauza in discutie, certificatul de mostenitor exista, si inteleg ca din cuprinsul acestuia reiese si faptul ca doi dintre mostenitori au renuntat. Teza a doua a art. 12 se refera la ipoteza in care nu exista certificat de mostenitor. Si in niciun caz art. 12 nu se refera la cei care au renuntat la mostenire.
In orice caz, renuntarea la succesiune este totala, se renunta nu doar la bunuri, ci la insasi calitatea de mostenitor, respectivul lipsindu-se de vocatia succesorala.
Kyandra a scris:
Legea 18/1991 spunea așa:
Art. 12. - Calitatea de moştenitor se stabileşte pe baza certificatului de moştenitor sau a hotărîrii judecătoreşti definitive ori, în lipsa acestora, prin orice probe din care rezultă acceptarea moştenirii.
Moştenitorii care nu-şi pot dovedi această calitate, întrucît terenurile nu s-au găsit în circuitul civil, sînt socotiţi repuşi de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparţinut autorului lor. Ei sînt consideraţi că au acceptat moştenirea prin cererea pe care o fac comisiei.
Având în vedere faptul că în certificatele de moștenitor eliberate ulterior cooperativizării, apar de obicei curți și case de locuit, terenurile arabile fiind ieșite din circuitul civil odată cu cooperativizarea, opinia instanțelor este că renunțarea operează fix cu privire la bunurile înscrise în certificatul de moștenitor, nu și la terenurile arabile. Pentru acestea moștenitorii se consideră repuși în termenul de acceptare a succesiunii, aceasta socotindu-se acceptată prin cererea făcută comisiei.
Astfel, dacă pe titlul de proprietate sunt înscrise și bunurile care figurează în certificatul de moștenitor emis anterior aplicării legii 18/1991 (de ex imobile de locuit, curți, etc), apreciez că la ieșirea din indiviziune acestea ar trebui atribuite exclusiv moștenitorului acceptant, celelalte terenuri arabile urmând a fi împărțite în mod egal între urmașii care au formulat împreună cererea de reconstituire a dreptului de proprietate.