In Feb 2014 m-am inregistrat ca PFA neplatitor de TVA in Romania si in ROI.
Din Feb 2014 pana in Dec 2014 am lucrat exclusiv cu un client dintr-un stat membru UE, dar fara a avea codul lui de TVA, toate facturile facandu-le pe numarul lui de inregistrare si marcandu-le cu TVA 0%, conform articolului 152(1). Neavand codul lui de TVA, nu am depus D390.
In ianuarie 2015 am primit codul lui de TVA si mi-e destul de clar ce trebuie facut (facturare cu CIF-ul primit la inreg. in ROI pe codul lui TVA verificat in VIES).
Este corect ce am facut cu facturile din 2014? Daca nu, pot repara in vreun fel situatia?
Se poate sa ma ajute si pe mine cineva, daca a mai intalnit aceasta situatie: contract de finantare incheiat cu APDRP in temeiul Masurii 312 si dupa 2 ani de la data incheierii contractului se elibereaza proces verbal de constatare a ne mentinerii eligibilitatii intrucat am mutat utilajele achizitionate de la sediu la punctul de lucru al aceleiasi societati, punct de lucru legal infiintat ?????
Exista ceva materiale sau jurisprudenta referitoare la delocalizarea bunurilor obtinute din finantare europeana din care sa rezulte ca fiind legala schimbarea locatiei la punctul de lucru?????
P.S. scopul contractului nu consta in dezvoltarea rurala pe o anumita zona ci in dezvoltarea rurala in general!
Am un cont la firma [EDITAT] cu care pana acum 1 an am tranzactionat actiuni, achitandu-ma la acele momente de obligatiile mele fiscale.
De 1 an nu am mai tranzactionat nimic, in contul meu, in dreptul obligatiilor fiscale fiind trecuta suma de 0 RON. Intrebarea mea este:
Mai este nevoie sa depun declaratiile periodice (200 si 225 daca nu ma insel) in conditiile in care nu am facut tranzactii, deci obligatiile mele banesti sunt nule?
Eu nu inteleg ce aveti toti cu avocatii. In momentul cand intrati aici sunteti doar niste potentiali clienti. Mi se pare ca, in afara de cateva exceptii, raspunsurile oferite au fost obiective si argumentate legal. Nu cred ca va asteptati si sigur nu va doriti ca un avocat sa se implice intr-un proces in care nu crede. Care, din punctul lui de vedere, nu are sanse de reusita.
Personal, desi reusesc sa inteleg situatia disperata a unora, nu pot sa fiu de acord cu vehementa cu care sustineti o solutie moarta din start acuzand in stanga si in dreapta lipsa de sustinere.
In mod normal banca nu va executa pe cei cu credite mari unde au garantat cu locuintele. Din simplul motiv ca nu are ce sa faca cu casele. Cei care au girat credite mici cu garantii mari ar trebui sa isi faca griji.
In al doilea rand, din cate stiu, anularea contractului nu duce la anularea datoriei ci, cel mai probabil, la plata in acel moment a sumei ramase. Nu stiu cati dintre voi ar putea face asta.
in primul rand vreau sa va multumesc de raspuns. :)
am citit art 998 si 999 din codul civil, dar in legea invatamantului nu am gasit aspectele la care va referiti. respectivul nu mai este student, iar el se ocupa doar de intermediere in sensul ca persoana X ii spune ca ar avea nevoie de o anumita tema, iar el gaseste persoana Y care i-o poate face/da si ii pune in legatura.
din cate inteleg, prietenul acesta ar putea fi (teoretic) dat in judecata pe latura civila in baza acelor articole. puteti sa imi spuneti si ce risca dpdv penal. daca mai aveti nevoie de detalii, spuneti.
Discutam cu un prieten care se ocupa de intermedierea vanzarii de teme in facultate si imi spunea ca ii este oarecum frica de o eventuala actiune legala a universitatii in cazul in care aceasta ar afla.
In conditiile in care acesta nu este student in respectiva universitate, exista vreun cadru legal in care acesta ar putea fi acuzat pentru aceasta intermediere?