blueelf08 a scris:
Si in situatia in care tatal nu da niciun semn si nu se intereseaza de copil - nu zic de contributie la cresterea si educarea copilului - ce se intampla? Tatal isi aminteste ca are un copil doar pe la anumite intalniri cu rudele sale. Intrebat odata de ce nu se intereseaza de copil, acesta a raspuns ca "este nervos pe mama copilului". Este just un astfel de comportament? Sunt juste pretentiile tatalui? Vorbesc de justete si in fapt si in drept.
Buna seara,
Relatia dintre un copil rezultat din concubinaj si parinti este reglementat din justitie. In realitate, justitia este o justitie oarba, se ghideaza dupa niste idealuri, si nu vad realitatea de fapt.
Si vorrbesc din experienta proprie. Pentru ancasimo85 este poate o veste buna, pentru blueelf poate nu.
Adica tatal unui copil rezultat din concubinaj are acelasi depturi ca si mama. Insa eu zic ca tatal trebuie sa priveasca si obligatiile pe care le are.
Ma despartisem de tatal copilului meu, am plecat la parinti. I-am permis tot timpul tatalui sa-l viziteze. DUpa ce a implinit doi ani, eu m-am intors la munca, si fiind din alt oras, copilul a ramas la parinti in alt oras. Si cand a implinit doi ani si jumatate, ma suna parintii intr-o duminica, ca tatal a venit si practic a luat copilul, fara acordul cuiva si a plecat. L -a dus la el acasa, intr-un loc pe care copilul nu il vazuse vreodata....si ce credeti...nimeni nu putea face nimic, ca el e tatal si ...singura modalitate de a-l lua inapoi, era sa il fur la loc. Insa eram amenintata, ca daca fac asta, il ia, Si copilul ajungea mingea noastra. Am renuntat, insa m-am dus in instanta, si am inaintat o ordonanta prezidentiala, care s-a solutionat intr-o luna...insa in timpul asta copilul a stat la tata,....nu va zic cum era ingrijit,...in primele zile nu avea nici biberoane, nici haine. ...i-am dus eu dupa cateva zile, insa era mereu neingirjit, ba mai mult, la una din vizitele mele am fost lovita si inchisa in casa...si apoi am trait intr-o teroare pana mi-am luat copilul.
Asa ca, sfatuiesc pe toate mamele, ca in cazul in care se desparte de tatal copilului, sa reglementeze juridic situatia, sa nu treaca prin ce am trecut eu.
Acum daca tatal e de buna credinta, si intelege interesul copilului, nu am nimic in a interactiona cu copilul. Si ancasimo, fratele tau o poate face. Insa parerea mea e sa se gandeasca la copil. si sa nu faca un gest necugetat, sa traumatizeze copilul.
Iar blueelf, raspunsul meu este ca, justitia da drepturi mari tatilor, si obligatii mai putine. Si chiar daca nu se intereseaza cu anii, sa stii ca tot e tatal lui, pe hartie...si in fata legii. Aveam o prietena, a carei sora era intr-o situatie similara, s-a despartit de tatal copilului care nu s-a interesat niciodata de el, s-a opus adoptiei de catre noul sot al mamei, iar cand avea 14 ani il cautau caci...nu era de gasit ca sa indeplineasca formalitatile, de declarare sau nu stiu ce, in fata legii, ca sa faca buletinul copilului.
Eu cred ca justitia nu e drepta...da drepturi unor oameni si nu urmareste contexul in care se exercita. ar trebui reevaluari periodice a acestor drepturi.
Nu stiu, asta e parerea mea si experienta mea sper sa fie de folos altora, sa nu mai treaca prin ce am trecut eu.