speta simulatie

Speta autoturism (cauza licita)
Pretentia reclamantului ca parata sa-i restituie masina in natura nu este calificata strict in drept, neindicandu-se prin actiune textul de lege care reglementeaza raporturile dintre parti, astfel incat instanta urmeaza sa procedeze la analiza pretentiilor prin prisma dispozitiilor referitoare la mandat, mai exact mandatul fara reprezentare.
Acesta este un contract in temeiul caruia o persoana numita mandatar incheie unul sau mai multe acte juridice in interesul unei alte persoane numite mandant, actele fiind totusi incheiate in numele sau personal.
Contractul de interpunere asa cum mai este cunoscut mandatul fara reprezentare este de fapt un mandat simulat prin interpunere de persoane, un caz particular de simulatie la care se recurge atunci cand mandantul vrea sa incheie un act juridic in asa fel incat persoana sa sa nu fie recunoscuta de catre terti.
Ca orice conventie acest contract trebuie sa respecte conditiile de validitate prev.de art.998 Cod civil, respectiv capacitate, consimtamant valabil, obiect determinat si cauza licita.
In speta insa instanta retine ca intelegerea intervenita intre reclamant si parata privind cumpararea de catre cea din urma a autoturismului de la licitatia publica cu obligatia ulterioara de a retransmite reclamantului dreptul de proprietate este intemeiata pe o cauza ilicita ( art.966 Cod civil aratand ca obligatia fara cauza sau fondata pe o cauza falsa sau nelicita nu poate avea nici un efect), scopul imediat al unei astfel de conventii fiind fraudarea dispozitiilor legale prin evitarea interdictiei instituita de dispoz. Codului de procedura civila care interziceau debitorului urmarit sa adjudece propriile bunuri mobile scoase la vanzare silita.
De altfel aceasta situatie de fapt este invocata chiar de catre reclamant prin actiune, acesta aratand ca, fiindu-i adus la cunostinta de catre organele de executare ca nu poate participa la licitatie a luat legatura cu parata F.I. pentru a o ruga pe aceasta sa participe in nume propriu, si ulterior sa-i faca actele pe numele sau, situatie care echivaleaza practic cu o invocare a propriei culpe.
In aceste conditii instanta nu poate dispune obligarea paratei la indeplinirea obligatiilor asumate printr-un contract fondat in mod evident pe o cauza ilicita, in situatia in care chiar reclamantul prin actiune invedereaza ca a incercat sa eludeze dispozitiile legale cu caracter imperativ ale art 507 alin 2 C.pr.civ („debitorul nu poate licita nici personal nici prin persoane interpuse”), sanctiunea edictata de lege fiind nulitate absoluta a conventiei pentru lipsa cauzei pe care, instanta , chiar neinvestita cu o actiune in anulare, poate totusi sa o ia in considerare facand aplic.art.966 Cod civil ( „… conventia intemeiata pe cauza nelicita nu poate avea nici un efect”)
Instanta apreciaza ca orice alta solutie contrara ar echivala cu o validare a obligatiilor izvorate dintr-un contract nul absolut.
Nici interpretate ca un contract nenumit, raporturile dintre parti nu pot da nastere la o asemenea obligatie, in masura in care si contractele nenumite, desi nereglementate in mod expres de lege sunt supuse conditiilor generale de valabilitate ale contractului impuse de art.948 Cod civil, aceleasi argumente invederate anterior fiind pe deplin incidente si in cazul unei astfel de interpretari.
Nici in masura in care reclamantul ar fi inteles sa-si revendice bunul de la parata, renuntand la invocarea raporturilor contractuale dintre ei prin calificarea actiunii ca fiind in revendicare mobiliara, instanta apreciaza ca nu se poate dispune obligarea paratei sa restituie autoturismul, intrucat actiunea in revendicare, chiar si mobiliara, este actiunea proprietarului neposesor impotriva posesorului neproprietar, ori in cauza reclamantul nu mai este proprietar in temeiul actului de adjudecare, act care are ca efect principal transmiterea dreptului de proprietate din patrimoniul debitorului executat silit in patrimoniul adjudecatarului.
Cat priveste capatul subsidiar de cerere privitor la obligarea paratei sa restituie suma de bani primita in temeiul imbogatirii fara justa cauza instanta apreciaza ca si acesta este neintemeiat, retinand ca pentru admiterea actiunii intemeiate pe imbogatirea fara justa cauza trebuie intrunite in seta mai multe conditii, respectiv: marirea unui patrimoniu prin dobandirea unei valori evaluabile in bani, micsorarea unui patrimoniu ca efect al maririi altuia si existenta unei legaturi intre sporirea unui patrimoniu si micsorarea celuilalt.
In plus trebuie dovedita inexistenta unei cauze legitime pentru marirea patrimoniului unei persoane in detrimentul alteia.
Dreptul de a introduce actiunea si de a obtine restituirea sumei cu care se mareste patrimoniul paratului revine fata de conditiile specifice ale acestei actiuni numai acelei persoane fizice sau juridice al carei patrimoniu a suferit o micsorare, ori in cauza din analiza actelor depuse la dosar instanta retine ca suma de bani a fost platita de catre SC S. SRL si nu de catre reclamant ca si persoana fizica( fila 4 din dosar, ordinul de plata 80).
In aceste conditii, retinand ca patrimoniul persoanei fizice nu se confunda cu patrimoniul persoanei juridice al carei asociat este, si totodata ca in speta nu s-au facut alte dovezi ca patrimoniul reclamantului ca si persoan fizica ar fi suferit o micsorare in detrimentul patrimoniului paratei, instanta ramane sa aprecieze ca nu sunt intrunite conditiile impuse de lege pentru admiterea acestui capat de cerere si sa respinga actiunea in totalitate.
In temeiul art 274 C.pr.civ, retinand culpa procesuala a reclamantului, instanta va dispune obligarea acestuia la plata catre parata a sumei de 1.000.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.

Actul secret, care modifică un act public, la care se referă art. 1175 C. civ., produce efecte în măsura în care este valid sub aspectul condiţiilor de fond şi de formă. (Î.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 446 din 25 ianuarie 2005)

Reclamanţii S.M. şi S.ª. au chemat în judecată pe pârâtul S.S., solicitând să se constate caracterul simulat al actului autentic de vânzare-cumpărare nr.531/1999 privind înstrăinarea cotei indivize de ½ dintr-un tractor U650.
Judecătoria Craiova, prin sentinţa civilă nr.12069 din 12 noiembrie 2003, a respins acţiunea, iar Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, prin decizia nr.842 din 14 aprilie 2004, a respins apelul reclamanţilor reţinându-se că nu s-a făcut dovada actului secret.
Reclamanţii au declarat recurs susţinând, în esenţă, că s-a făcut o aplicare greşită a art.1175 C. civ.
Recursul este nefondat.
Simulaţia presupune existenţa concomitentă, între aceleaşi părţi, a două contracte: unul public (aparent) prin care se creează o anumită aparenţă juridică ce nu corespunde realităţii şi altul secret (contraînscris) care corespunde voinţei reale a părţilor şi prin care acestea anihilează, în tot sau în parte, aparenţa juridică creată prin actul public, simulat.
Potrivit art.1175 din Codul civil, actul secret, care modifică un act public, nu poate avea putere decât între părţile contractante şi între succesorii lor universali.
Aşa fiind, între părţi numai contractul secret (contraînscrisul) produce efecte, în măsura în care, privit în sine, acest contract este valid sub aspectul condiţiilor de fond şi de formă.
Or, în conţinutul acţiunii introductive reclamanţii nu au invocat încheierea, între aceleaşi părţi a unui act secret, diferit de cel pretins aparent, arătând doar că părţile au convenit verbal asupra unei contribuţii diferenţiate la achiziţionarea bunului în litigiu.
În atare situaţie, corect instanţele au reţinut că nu s-a făcut dovada caracterului fictiv al contractului intervenit între părţi la 18 martie 1999 şi, deci, în speţă nu sunt îndeplinite condiţiile care pot duce la concluzia existenţei simulaţiei.
Pentru aceste considerente, recursul a fost respins.