RECURS ÎN INTERESUL LEGII
C ă t r e,
PREªEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ªI JUSTIŢIE
În temeiul art. 329 din Codul de procedură civilă, astfel cum a fost modificat prin art. I pct.130 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 138/2000, aprobată cu modificări prin Legea nr. 219/2005, art.25 lit.a şi art.63 lit.f din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, formulez prezentul
RECURS ÎN INTERESUL LEGII
În practica instanţelor de judecată s-a constatat că nu există un punct de vedere unitar cu privire la problema de drept vizând stabilirea şi recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, prin luarea în considerare a formelor de retribuire obţinute în acord global, prevăzute de art. 12 alin.(1) lit.a) din Legea nr. 57/1974 privind retribuirea după cantitatea şi calitatea muncii.
I. Astfel, unele instanţe de judecată au apreciat că la stabilirea şi recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, casele judeţene de pensii au obligaţia să valorifice şi veniturile suplimentare obţinute în acord global.
În motivarea acestei soluţii s-au reţinut următoarele considerente:
Retribuirea în acord global presupunea salarizarea angajaţilor în funcţie de realizările profesionale, ceea ce însemna că lunar aceştia puteau obţine venituri mai mari sau mai mici decât salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă.
Art.1 din Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuţia pentru asigurările sociale de stat dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuţie de 15 % asupra câştigului brut realizat de personalul lor salariat, dispoziţii menţinute şi prin Legea nr. 49/1992 pentru modificarea şi completarea unor reglementări din legislaţia de asigurări sociale, modificându-se numai procentul acesteia.
Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 prin art.1 şi art. 2 dispune că recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislaţiei în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, se face cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000.
Conform art. 23 alin.(1) lit.a din Legea nr. 19/2000, baza lunară de calcul a contribuţiei individuale de asigurări sociale în cazul asiguraţilor o constituie veniturile brute realizate lunar.
Art. 78 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede că punctajul anual al asiguratului se determină prin împărţirea la 12 a punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile şi adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care constituie baza de calcul a contribuţiei individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă comunicat de Institutul Naţional de Statistică şi Studii Economice.
Totodată, potrivit alin.(4) al textului menţionat, punctajul asiguratului stabilit conform alin.(1) şi (2) se calculează la nivelul veniturilor brute realizate pentru care s-au plătit contribuţii de asigurări sociale.
În art. 4 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 4/2005, se precizează că sporurile, indemnizaţiile şi majorările de retribuţii tarifare care, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor şi care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual sunt enumerate în anexa ordonanţei şi acestea pot fi dovedite prin înscrierile din carnetele de muncă sau prin adeverinţe eliberate, conform legii, de către angajatori.
În privinţa formelor de retribuire în acord global, prin menţiunea de la pct. VI al Anexei din ordonanţă se prevede că acestea nu pot fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, pentru că nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare.
Dar, în conformitate cu dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi asistenţă socială – dreptul comun în materie anterior Legii nr. 19/2000 – dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetăţenilor care au desfăşurat o activitate permanentă pe baza unui contract de muncă şi pentru care angajatorii au plătit contribuţia de asigurări sociale prevăzută de lege.
Principiul contributivităţii ce rezultă din textul enunţat este reiterat şi în Legea nr. 19/2000, prin art. 2 lit. e) care dispune că drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuţiilor de asigurări sociale plătite.
Sintetizând, noua reglementare privind calculul drepturilor de pensie, instituită prin Legea nr. 19/2000 este construită în jurul acestui principiu fundamental şi anume că orice element salarial efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul şi/sau angajatorul (în funcţie de reglementarea în vigoare) au achitat statului contribuţii de asigurări sociale, trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei.
Pentru stagiile de cotizare realizate ulterior datei de 1 aprilie 2001, data intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, acest principiu este respectat.
Pentru stagiile de cotizare realizate sub imperiul reglementărilor anterioare, soluţia se impune a fi aceeaşi, întrucât „ubi eadem est ratio, ibi eadem solutio esse debet”.
Viziunile diferite asupra chestiunii în discuţie între casele de pensii şi instanţele judecătoreşti sunt generate de inconsecvenţa legiuitorului.
Pe de o parte, se afirmă în art. 2 al Legii nr. 19/2000 că sistemul public se organizează şi funcţionează având la bază principiul contributivităţii, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuţiilor de asigurări sociale plătite, iar pe de altă parte, acelaşi legiuitor limitează fără nicio justificare rezonabilă aplicarea acestui principiu, înlăturând din calculul pensiilor anumite venituri şi sporuri obţinute anterior datei de 1 aprilie 2001, pe motiv că nu ar fi avut caracter permanent.
În prezenţa acestei neclarităţi de reglementare revine instanţei judecătoreşti sarcina de a hotărî că principiul contributivităţii, afirmat în art. 2 din Legea nr. 19/2000 şi dezvoltat în art. 23 alin. (1) şi în art. 78 alin. (1) din acelaşi act normativ primează şi că independent de caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri şi de faptul că au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare, acestea trebuie luate în considerare la stabilirea drepturilor de pensie.
Tot astfel, prin Decizia nr. 736/2006, Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor menţiunii de la punctul VI din Anexa Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 4/2005, statuând că verificarea împrejurărilor dacă, potrivit legislaţiei anterioare, s-au încasat sau nu contribuţii la asigurările sociale de stat pentru veniturile excluse de la stabilirea punctajului anual şi dacă aceste venituri au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor constituie probleme de fapt şi de aplicare a legii în cazuri concrete individuale, a căror soluţionare intră în competenţa exclusivă a instanţei judecătoreşti.
S-a susţinut că prin această interpretare, Curtea Constituţională confirmă faptul că dispoziţiile punctului VI din Anexa Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 4/2005, nu exclud de plano posibilitatea valorificării veniturilor enumerate în mod exhaustiv în acest act normativ şi că aplicabilitatea la cazul concret a acestor prevederi legale se stabileşte de instanţă, în funcţie de includerea sau nu a acestor venituri în baza de calcul a contribuţiilor de asigurări sociale.
Prin urmare, s-a apreciat a fi prioritare dispoziţiile cu valoare de principiu, întrucât soluţia contrară ce ar presupune neluarea în considerare a unor sume care au constituit baza de calcul a contribuţiei de asigurări sociale echivalează cu o încălcare a principiului contributivităţii, având drept consecinţă, pe de o parte, nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia, iar pe de altă parte, crearea unei discriminări între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior şi ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000. (Anexa I)
II. Alte instanţe, dimpotrivă, au considerat că veniturile obţinute în acord global, prevăzute de legislaţia anterioară anului 2001, nu pot fi valorificate la stabilirea şi recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat.
În argumentarea acestei opinii au fost avute în vedere dispoziţiile menţiunii pct. VI din Anexa Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 care stipulează că nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie şi după timp pe bază de tarife sau cote procentuale.
Această normă este în concordanţă cu prevederile Legii nr. 19/2000, determinarea punctajului mediu anual, cu ocazia operaţiunii de recalculare guvernate de Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 realizându-se cu respectarea prevederilor legii-cadru care în cuprinsul art. 164 alin. (1), (2) şi (3) teza I, stabileşte că la determinarea punctajelor anuale, până la intrarea în vigoare a acestei legi, se au în vedere salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă, respectiv: salariile brute, până la 1 iulie 1977, salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la 1 ianuarie 1991 şi salariile brute de la data de 1 ianuarie 1991, precum şi sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare şi care sunt înregistrate în carnetul de muncă şi sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare şi care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverinţe eliberate de unităţi, conform legislaţiei în vigoare.
Prin urmare, faţă de prevederile legale evocate, determinant în valorificarea veniturilor suplimentare la calculul pensiilor, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, este ca acestea să fi făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare şi să fi fost înregistrate în carnetul de muncă, până la data de 1 aprilie 1992 (data intrării în vigoare a Legii nr. 49/1992), iar ulterior acestei date, să fi avut caracter permanent, să fi făcut, de asemenea, parte din baza de calcul a pensiilor şi să fi fost înregistrate în carnetele de muncă sau dovedite cu adeverinţe eliberate de unitate, conform legislaţiei în vigoare.
Veniturile realizate în acord global nu reprezentau însă sporuri cu caracter permanent, ci o formă de remunerare, în funcţie de realizarea indicatorilor, reglementată de art. 12 alin.1 lit.a) din Legea nr. 57/1974 privind retribuirea după cantitatea şi calitatea muncii, în timp ce sporurile reprezentau acele sume de bani acordate prin raportare la retribuţia tarifară.
Această diferenţiere rezultă în mod clar din dispoziţiile actului normativ, mai sus precizat care în cuprinsul art. 9 definea retribuţia tarifară şi enumera indemnizaţiile, majorările şi sporurile care constituiau elemente ale sistemului de retribuire, precum şi din prevederile Decretului nr. 92/1976 ce reglementau datele ce se înscriau în carnetul de muncă, coroborat cu Ordinul Ministrului Muncii nr. 136/1976 pentru aprobarea metodologiei de întocmire, completare, păstrare şi evidenţă a carnetului de muncă, norme legale din care rezulta că veniturile realizate în acord global nu se înscriau în carnetul de muncă.
Pe de altă parte, avându-se în vedere principiul neretroactivităţii legii civile, nu poate fi recunoscută incidenţa în speţă a principiului contributivităţii, pentru perioada anterioară datei de 1 aprilie 2001.
De altfel, chiar dacă pentru sumele provenite din retribuirea în acord global s-ar fi achitat contribuţia de asigurări sociale, acest aspect nu are relevanţă, întrucât, stabilirea dreptului la pensie nu s-a realizat nici în trecut şi nici după intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000 prin raportare la cuantumul contribuţiei de asigurări sociale.
Acestea sunt raţiunile pentru care legiuitorul a înţeles să excludă printr-un text expres, anumite categorii de venituri şi sporuri din baza de calcul a drepturilor de pensie.
De esenţă este şi faptul că prin Decizia nr. 736/2006, Curtea Constituţională a statuat că ţine de libera opţiune a legiuitorului stabilirea veniturilor realizate de titularii dreptului la pensie care se includ în baza de calcul pentru stabilirea cuantumului pensiilor. (Anexa II)
Apreciez acest ultim punct de vedere ca fiind în litera şi spiritul legii.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 119 din 7 februarie 2005, aprobată cu modificări prin Legea nr. 78/2005, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 301 din 11 aprilie 2005: „Pensiile din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislaţiei în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, se recalculează în condiţiile prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă”.
Conform art. 2 alin.(1) din acelaşi act normativ „Recalcularea prevăzută la art. (1) se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual şi a cuantumului fiecărei pensii, cu respectarea prevederilor Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă”.
Art. 78 din Legea nr. 19/2000 conţine reguli de stabilire a punctajului anual al salariaţilor arătând în cuprinsul alin.1 că acesta se determină prin împărţirea la 12 a punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului lunar individual, inclusiv sporurile şi adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat care a constituit baza de calcul a contribuţiei individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Naţional de Statistică şi Studii Economice.
Potrivit alin.2 al aceluiaşi articol, pentru perioadele în care Institutul Naţional de Statistică a comunicat numai salariul mediu brut lunar pe economie la nivel anual, punctajul anual al asiguratului se determină ca raport între media lunară din anul respectiv a salariilor brute individuale, inclusiv sporurile şi adaosurile, sau, după caz, a venitului asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuţiei individuale de asigurări sociale şi salariul mediu brut lunar pe economie din anul respectiv, comunicat de Institutul Naţional de Statistică şi Studii Economice.
Totodată, potrivit art. 78 alin.(4) din acelaşi act normativ, punctajul asiguratului, stabilit conform alineatului (1) şi (2), se calculează la nivelului veniturilor brute realizate pentru care s-au plătit contribuţii de asigurări sociale.
În virtutea principiului neretroactivităţii legii, aceste dispoziţii legale sunt aplicabile persoanelor care au realizat stagii de cotizare şi care se vor pensiona după intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000.
În privinţa perioadelor anterioare intrării sale în vigoare, Legea nr. 19/2000 conţine dispoziţii tranzitorii speciale, arătând în cuprinsul art. 164 alin.(1): „La determinarea punctajelor anuale, până la intrarea în vigoare a prezentei legi se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă, astfel:
a) salariile brute, până la data de 1 iulie 1977;
b) salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991;
c) salariile brute de la data de 1 ianuarie 1991”.
Alin. (2) al textului menţionat stipulează: „La determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere şi sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare şi care sunt înregistrate în carnetul de muncă”, iar alin. (3) teza I precizează : „La determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere şi sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare şi care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverinţe eliberate de unităţi, conform legislaţiei în vigoare”.
Aşadar, potrivit dispoziţiilor legale evocate, aplicabile atât la stabilirea drepturilor de pensie, cât şi la recalcularea acestora, criteriile determinante pentru valorificarea veniturilor suplimentare la calculul acestora sunt următoarele: aceste venituri să fi făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare şi să fi fost înregistrate în carnetul de muncă până la data de 1 aprilie 1992 (data intrării în vigoare a Legii nr. 49/1992 privind modificarea şi completarea unor reglementări din legislaţia de asigurări sociale), iar ulterior acestei date, să fi avut caracter permanent, să fi făcut parte, de asemenea, din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare şi să fi fost înregistrate în carnetul de muncă sau dovedite cu adeverinţele eliberate de unităţi, conform legislaţiei în vigoare.
Conform art. 10 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi asistenţă socială, publicată în Buletinul Oficial, partea I, nr. 82 din 6 august 1977, cu modificările ulterioare, legea cadru în materia pensiilor până la intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000, „Retribuţia tarifară, care se ia ca bază de calcul la stabilirea pensiei, este media retribuţiilor tarifare lunare din 5 ani lucraţi consecutiv, la alegere, din ultimii 10 ani de activitate”, iar potrivit art. 21 alin. (1) lit.b) din acelaşi act normativ „Media retribuţiilor tarifare care se ia în considerare la calcularea pensiei se stabileşte pe baza retribuţiei tarifare de încadrare, corespunzătoare la 204 ore, pentru cei retribuiţi cu ora, inclusiv pentru personalul care lucrează în acord”.
Prin art. III din Legea nr. 49/1992, textul art. 10 din Legea nr. 3/1977 a fost modificat, statuându-se că baza de calcul la stabilirea pensiei era media din 5 ani lucraţi consecutiv, din ultimii 10 ani de activitate, a salariului de bază şi a următoarelor sporuri sau indemnizaţii:
- sporul de vechime în muncă;
- sporul pentru lucrul în subteran, precum şi pentru lucrul pe platformele marine de foraj şi extracţie;
- indemnizaţia de zbor;
- sporul pentru condiţii grele de muncă;
- sporul pentru lucrul sistematic peste programul normal;
- sporul pentru exercitarea unei funcţii suplimentare;
- alte sporuri cu caracter permanent prevăzute în contractele individuale de muncă, potrivit legii.
Sintagma „retribuţie tarifară de încadrare” a fost definită în art. 193 alin. (1) din Legea nr. 57/1974 ca fiind „retribuţia stabilită pe baza reţelelor tarifare sau a listelor de funcţii pentru muncitori şi personal operativ şi prin nomenclatoarele de funcţii pentru personalul de execuţie tehnic, economic şi de altă specialitate, pentru personalul de conducere, precum şi pentru cel administrativ, de deservire şi de pază, la care se adaugă majorările, indemnizaţiile şi sporurile care potrivit dispoziţiilor legale, se includ în retribuţia tarifară de încadrare”.
Totodată, art. 4 alin.(2) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 4/2005, prevede „Sporurile, indemnizaţiile şi majorările de retribuţii tarifare, care potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor şi care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual, conform prevederilor art. 2, sunt cele prezentate în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanţă de urgenţă”.
Astfel, în pct.I al Anexei la Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 este evidenţiat sporul de vechime în muncă, iar punct II sunt enumerate sporurile, indemnizaţiile şi majorările retribuţiei tarifare prevăzute în Legea nr. 57/1974, care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, potrivit legislaţiei anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 şi care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual, printre aceste sporuri neregăsindu-se veniturile obţinute în acord global.
Totodată, la pct.V din anexa precizată, sunt evidenţiate şi sporurile cu caracter permanent, menţionate în art. III din Legea nr. 49/1992 pentru modificarea şi completarea unor reglementări din legislaţia de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial nr. 107 din 26 mai 1992 şi care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor după intrarea în vigoare a acestui act normativ.
Prin menţiunea formulată la pct. V din Anexa Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 4/2005, s-a dispus că „Aceste sporuri se utilizează la determinarea punctajului mediu anual atât pentru perioadele anterioare, cât şi pentru cele ulterioare datei de 1 aprilie 1992, data intrării în vigoare a prevederilor Legii nr. 49/1992”.
Pe de altă parte, prin menţiunea de la pct. VI din Anexa aceluiaşi act normativ, se stipulează că: „Nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001:
- formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale;
- premiile anuale şi premiile acordate în cursul anului pentru realizări deosebite;
- recompensele cu caracter limitat, acordate personalului din unele sectoare de activitate;
- alte sporuri care nu au avut caracter permanent.”
Prin urmare, formele de retribuire în acord au fost exceptate de legiuitor, în mod expres, de la calculul privind stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001.
Aceste venituri prevăzute de art. 12 alin.1 lit.a) din Legea nr. 57/1974 au reprezentat o formă de retribuire în funcţie de realizarea indicatorilor privind creşterea productivităţii muncii şi eficienţei economice, şi ca atare nu pot fi calificate ca sporuri care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislaţiei anterioare.
Un argument în plus în susţinerea acestei opinii rezultă şi din conţinutul dispoziţiilor art. 1 alin.(1) teza finală din Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, publicat în Buletinul Oficial nr. 37 din 26 aprilie 1976, care prevăd că „prin carnetul de muncă se dovedeşte (…) retribuţia tarifară de încadrare şi alte drepturi ce se includ în aceasta”, în acelaşi sens fiind şi normele Ordinului Ministrului Muncii nr. 136/1976 pentru aprobarea metodologiei de întocmire, completare, păstrare şi evidenţă a carnetului de muncă, publicat în Buletinul Oficial nr. 76 din 29 iulie 1976.
Or, veniturile în acord global nu au fost înscrise în carnetele de muncă, întrucât nu au făcut parte din retribuţia tarifară.
Mai mult, faptul că aceste venituri nu au făcut parte din retribuţia tarifară, rezultă cu evidenţă şi din prevederile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 2/1983 cu privire la principiile de bază ale perfecţionării sistemului de retribuire a muncii şi de repartiţie a veniturilor oamenilor muncii, publicată în Buletinul Oficial nr. 51 din 9 iulie 1983, care dispuneau: „Pe lângă retribuţia tarifară, personalul muncitor beneficiază, ca parte variabilă a retribuţiei, de venituri suplimentare, pe calea adaosului de acord, a participării la beneficii, pensiilor şi altor stimulente, sporurilor, indemnizaţiilor şi compensaţiilor prevăzute de lege”.
În consecinţă, drepturile băneşti obţinute în acord global erau venituri suplimentare, ca parte variabilă a retribuţiei şi nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislaţiei anterioare, astfel încât nu se pot utiliza la determinarea punctajelor anuale, în lumina dispoziţiilor art. 164 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 19/2000, deoarece, potrivit actualei reglementări se au în vedere numai sporurile ce au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare şi care sunt înregistrate în carnetele de muncă, respectiv sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992 ( data intrării în vigoare a Legii nr. 49/1992) au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare şi care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverinţe eliberate de unităţi.
În raport de cele enunţate, nici susţinerile potrivit cărora la recalcularea pensiilor provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale se impune aplicarea dispoziţiilor art. 23 şi 78 din Legea nr. 19/2000, nu pot fi reţinute.
Art. 23 lit.a) arată că baza de calcul a contribuţiei individuale de asigurări sociale în cazul asiguraţilor, o constituie venitul brut realizat lunar, în situaţia asiguraţilor prevăzuţi la art. 5 alin.1 pct.I şi II.
Art.5 alin. (1) pct.I şi II prevăd: „În sistemul public sunt asigurate obligatoriu prin efectul legii:
I. persoanele care desfăşoară activităţi pe bază de contract individual de muncă şi funcţionarii publici;
II. persoanele care îşi desfăşoară activitatea în funcţii elective sau care sunt numite în cadrul autorităţii executive, legislative ori judecătoreşti, pe durata mandatului, precum şi membrii cooperatori dintr-o organizaţie a cooperaţiei meşteşugăreşti, ale căror drepturi şi obligaţii sunt asimilate, în condiţiile prezentei legi, cu ale persoanelor prevăzute la pct.I.”
Art. 78 din Legea nr. 19/2000 stabileşte modul de calcul a punctajului anual al asiguratului prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile şi adaosurile sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuţiei individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut din luna respectivă, comunicat de Institutul Naţional de Statistică şi Studii Economice.
În aceste condiţii este evident că normele invocate sunt aplicabile persoanelor în activitate care au calitatea de asigurat, plătesc contribuţie individuală de asigurări sociale şi care se vor pensiona în temeiul Legii nr. 19/2000, nu şi celor pensionate anterior intrării în vigoare a acestui act normativ.
Ca atare, principiul contributivităţii înscris în art. 2 lit.e) din legea privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, îşi găseşte aplicabilitatea odată cu intrarea în vigoare a acestei legi, numai cu privire la persoanele asigurate care au obligaţia să plătească contribuţii de asigurări sociale şi au dreptul să beneficieze de prestaţii de asigurări sociale (art. 4 din acelaşi act normativ).
Pe de altă parte, în privinţa perioadelor anterioare datei de 1 aprilie 2001 (când a intrat în vigoare Legea nr. 19/2000) sunt incidente dispoziţiile tranzitorii cuprinse în art. 164 din acest act normativ care, astfel cum s-a arătat anterior, permit valorificarea în procesul de stabilire a punctajelor anuale, doar a veniturilor obţinute ce au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare, cu excluderea veniturilor rezultate prin formele de retribuire în acord global.
De altfel, Legea nr. 19/2000, instituie un sistem de asigurări sociale diferit de cel anterior, care stabilea numai în sarcina angajatorului obligaţia de plată a contribuţiei de asigurări sociale [art.1 alin. (1) din Decretul nr. 389/1972, modificat şi completat prin art. 2 din Legea nr. 49/1992 ].
De asemenea, şi în privinţa recalculării drepturilor de pensie, Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 prevede in claris prin menţiunea de la pct.VI al Anexei, că nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, formele de retribuire în acord, iar acest act normativ special este în deplin acord cu dispoziţiile cuprinse în art. 164 din Legea nr. 19/2000, mai sus evocate.
Întrucât, prevederile Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 4/2005, evocate mai sus, sunt clare, imperative şi în vigoare, nu se poate susţine existenţa unei neclarităţi de reglementare care să dea dreptul instanţelor judecătoreşti de a hotărî că, pentru identitate de raţiune, principiul contributivităţii înscris în art. 2 lit.e) din Legea nr. 19/2000 trebuie să-şi găsească aplicarea şi pentru stagiile de cotizare realizate sub imperiul reglementărilor anterioare acestui act normativ.
Situaţiile în care asiguraţii au realizat, sub imperiul unor reglementări succesive aplicabile în materie, venituri ce constituie baza de calcul a drepturilor de pensie, îşi găsesc soluţionarea în dispoziţiile tranzitorii ale noii reglementări.
Aplicarea prin analogie a principiului contributivităţii unor categorii de asiguraţi care nu se circumscriu dispoziţiilor art. 23 şi 78 din Legea nr. 19/2000 echivalează cu o substituire în atribuţiile legiuitorului şi ale executivului, contrar celor stabilite prin decizia Curţii Constituţionale nr. 820 din 3 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial , partea I, nr. 537 din 16 iulie 2008.
Or, respectarea principiului separaţiei puterilor în stat, consacrat prin art. 1 alin.(4) din Constituţie şi a rolului constituţional ce revine instanţelor judecătoreşti, în temeiul art. 126 alin.(1) din Legea fundamentală, de a realiza justiţia, prin aplicarea legii în litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existenţa, întinderea şi exercitarea drepturilor lor subiective nu presupune ca instanţele să se substituie Parlamentului sau Guvernului, prin crearea pe cale judiciară a unor norme juridice de aplicare generală.
Este adevărat că prin Decizia nr. 736/2006, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 4 din 4 ianuarie 2007, Curtea Constituţională a statuat că „verificarea împrejurărilor dacă potrivit legislaţiei anterioare, s-au încasat sau nu contribuţii la asigurările sociale de stat pentru veniturile excluse de la stabilirea punctajului anual şi dacă aceste venituri au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor constituie probleme de fapt şi de aplicare a legii, în cazuri concrete individuale, a căror soluţionare intră în competenţa instanţelor judecătoreşti”, dar aceasta nu înseamnă efectuarea verificărilor prin eludarea unor dispoziţii legale.
De altfel, prin aceeaşi decizie Curtea a mai statuat că ţine de libera opţiune a legiuitorului stabilirea veniturilor realizate de titularii dreptului la pensie care se includ în baza de calcul pentru cuantificarea pensiilor.
Aceleaşi considerente au fost reţinute şi prin decizia nr. 346/2009, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 216 din 3 aprilie 2009.
Or, legiuitorul a exclus, în mod expres, din algoritmul de stabilire şi recalculare a punctajului mediu anual, formele de retribuire în acord, realizate potrivit legislaţiei anterioare anului 2001.
Pentru considerentele expuse, nu poate fi reţinută nici aserţiunea conform căreia „încălcarea principiului contributivităţii ar avea drept consecinţă crearea unei discriminări între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior şi ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000”.
Acest act normativ nu instituie privilegii sau discriminări între cetăţeni şi nu încalcă principiul constituţional al egalităţii în drepturi a cetăţenilor, tratamentul egal impunându-se doar pentru cetăţenii aflaţi în situaţii identice.
Tot astfel, nu poate fi primită nici susţinerea că s-ar încălca prevederile art. 1 din Protocolul nr.1 adiţional la Convenţia pentru Apărarea Drepturilor şi Libertăţilor Fundamentale care obligă ambele părţi să adopte măsuri pentru a asigura garantarea dreptului de proprietate.
În cauză nu suntem în prezenţa unui „bun” noţiune cu semnificaţie autonomă, în sensul Convenţiei, care fără a se limita numai la proprietatea unor bunuri corporale, include orice interes economic cu valoare patrimonială (C. Bîrsan – „Convenţia Europeană a Drepturilor omului. Comentarii pe articole”, vol. I, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2005, p.971; CEDO – Gasus Dosier – und Fördertechnik GmbH c/a Olanda, Hotărâre din 23 februarie 1995, par. 53) şi nici a unei „speranţe legitime”, deoarece dispoziţiile cuprinse atât în art. 164 din Legea nr. 19/2000, cât şi în Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 4/2005, se prevăd în mod expres elementele care stau la baza determinării şi recalculării punctajului anual pentru perioadele anterioare intrării în vigoare a noii reglementări-cadru în domeniul sistemului public de pensii.
Pentru aceste motive în temeiul art. 329 din Codul de procedură civilă, solicit admiterea recursului în interesul legii şi pronunţarea unei decizii prin care să se statueze că la stabilirea şi recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat nu se pot valorifica, formele de retribuire în acord global, prevăzute de art. 12 alin. (1) lit.a) din Legea nr. 57/1974.
PROCUROR GENERAL, Laura Codruţa Kövesi
avocatnet.ro explicăm legislația
Cornel Vasile, Consilier juridic
catalina76