Sotia sa pastreze numele dupa divort sau nu?

Nu prea e de admirat ca negi, refuzi unele adevaruri si realitati! Eu cred ca ar trebui sa-si vada de ale ei si sa nu-i mai judece pe altii.

Pt. Mellysch
Stimata doamna, citind ceea ce ati scris, am fost foarte surprins de limbajul pe care l-ati folosit. Sa spuneti ca "imi vine sa vomit" sau " monstru de egoism" ma duce cu gandul la o persoana care a acumulat in ea foarte multa frustrare.

Din cate am inteles de mai sus, aveti probabil un copil care "nu v-a complicat" viata si probabil si un fost sot din cauza caruia ati suferit. Acesta e singurul mod in care pot sa justific atitudinea dumneavoastra si furia pe care ati pus-o in acel mesaj.

Daca citeati mai cu atentie ceea ce am scris, ati fi inteles mai bine unele lucruri.

Copilul l-am facut impreuna cu sotia mea, la staruintele ei, desi mie nu mi se parea o ideea atat de buna pentru ca constientizam ca avem o casnicie care se destrama ( deci nu a fost un accident asa cum poate ati inteles). Si, asa cum am cedat atunci cand ne-am casatorit, asa am cedat si la dorinta ei de a avea un copil.

Nu cred ca aveti dreptul sa imi spuneti mie ca "nu ma pot numi tata". Nu imi voi abandona copilul si voi continua sa il vizitez atat cat se poate.

Ceea ce am vrut eu sa demonstrez in ultimul mesaj postat este ca UN COPIL INSEAMNA MULTA RESPONSABILITATE .

Responsabilitatea ca vom avea cu ce sa il hranim
Responsabilitatea ca avem o familie trainica, cu o mama si un tata care se iubesc si se respecta.
Responsabilitatea sa il educam cat mai bine.

De aceea am spus ca un copil nu trebuie conceput pentru ca tacaie ceasul biologic sau pentru ca credem ca astfel ne vom salva casnicia si vom aprinde niste sentimente.
Si totusi, se intampla si sunt destule cazuri de acest gen.
Ceva ce putea fi evitat, poate fi considerat o greseala. Poti sa eviti sa faci un copil cand nu ai cu ce sa-l intretii sau cand stii ca mama si cu tatal acelui copil au sanse minime de a ramane impreuna.

Dar, daca eu ( care mi-am recunoscut greseala,vizitez copilul si ii voi da pensie alimentara) "nu ma pot numi tata" ci doar un "monstru de egoism", cum i-ati numi pe acei tati care isi abandoneaza copilul si aduc acte astfel incat sa nu lase nimic fostei sotii iar pensia alimentara sa fie minima?

Mi-am propus sa nu scriu nimic din ce v-ar putea jigni, asa ca am sa va spun doar atat : dumneavoastra nu ati gresit cu nimic in viata aceasta...? Si nu aveti nimic pentru care sa va doriti sa dati timpul inapoi si astfel sa evitati o anumita suferinta? Daca raspundeti ca NU, ca nu ati gresit cu nimic si nu regretati nimic, atunci poate aveti tot dreptul sa ii judecati pe altii.

Sper totusi ca nu v-am jignit cu nimic. Va respect opinia dar nu cred ca meritam toate acele acuzatii pe care mi le-ati scris.

Totodata, vreau sa imi cer scuze de la moderatorii acetui site pentru ca un topic lansat de mine cu tenta juridica a devenit un prilej de acuze si limbaj nu tocmai ok pentru profilul acestui site.
Multa recunostinta pentru sfaturile profesionale pe care le-am primit dar si pentru cele personale de la cei care au incercat sa nu ma judece.

Si, asa cum am cedat atunci cand ne-am casatorit, asa am cedat si la dorinta ei de a avea un copil.

imi cer scuze pt interventie, dar familia nu se construieste din renuntari si lehamite/teama/rusinea de a spune nu cand trebuie.
acum tac.

Sunt foarte de acord cu dumneavoastra. Si totusi, uneori se intampla...si uneori nu ne dam seama ca poate totusi nu e bine ceea ce facem.
Si cred ca important este sa iti recunosti greseala si astfel sa mai eviti sa faci asa ceva pe viitor.

eu sunt pentru zicala: greseala recunoscuta e pe 3/4 iertata...:)
sunt sigura ca atat dvs. cat si noi am mai adaugat o lectie de viata in mica sau marea bocceluta a experientei.
numai bine.