Daune morale

Nu exista un cuantum prestabilit.
In functie de caz, documente justificative, cuantumul este stabilit de instanta

De regula, data producerii prejudiciului moral este identica cu data la care angajatul a luat la cunostinta masura ilegala ori abuziva a angajatorului (ex.: decizia de concediere disciplinara). Cu toate acestea, prejudiciul moral se poate produce si ulterior acestei date – spre exemplu in cazul angajatului concediat disciplinar in mod abuziv, care este respins la un interviu de angajare din cauza temeiului legal de incetare a CIM inregistrat in carnetul sau de munca (art. 61 lit. a) din Codul muncii.
Avand in vedere tendinta generala a angajatilor de a-si „trata“ orgoliul ranit solicitand sume de bani impresionante, menite a compensa lipsa de recunoastere a capacitatii profesionale de catre angajator, practica judecatoreasca a statuat o serie de criterii obiective in vederea determinarii prejudiciului moral.
Astfel, poate fi angajata raspunderea angajatorului pentru prejudicii morale in cazul in care prestigiul, demnitatea, onoarea sau imaginea publica a angajatului au fost afectate profund in urma unei conduite ilicite sau abuzive.
Nu este suficient ca masura luata de angajator (ex.: concediere, sanctionare disciplinara, diminuarea drepturilor salariale etc.) sa fi fost anulata prin hotararea instantei de judecata, angajatul in cauza trebuind sa dovedeasca in mod neechivoc pe calea unui probatoriu adecvat faptul ca valorile sale morale au fost lezate in mod grav.
In acest sens, probatoriul, evident ia urmatoarele aspecte:
1. Existenta unei fapte ilicite a angajatorului
Nu este necesar ca fapta ilicita a angajatorului sa se manifeste de fiecare data prin emiterea unor decizii de concediere ori sanctionare ilicite ori abuzive, a caror nulitate a fost constatata de instantele judecatoresti.
In literatura de specialitate se subliniaza ca fapta ilicita exista nu numai atunci cand s-a adus atingere unui drept subiectiv, dar si atunci cand au fost prejudiciate interesele unei persoane.
Este suficient deci ca angajatorul sa exprime in mod public anumite consideratii negative legate de capacitatea profesionala a salariatului, astfel fiind afectate prestigiul si demnitatea acestuia in cadrul colectivului de lucru.
2. Prejudicierea de ordin moral a angajatului
Prejudiciul moral reprezinta, din punct de vedere al probatoriului, o stare de fapt si poate fi dovedit in consecinta prin orice mijloc de proba.
Angajatul poate solicita repararea prejudiciului moral cert (ex.: incercarea esuata de a gasi un alt loc de munca), nu insa si pe cea a prejudiciului moral eventual (ex.: afectarea increderii in sine necesara pentru gasirea pe viitor a unui loc de munca).
3. Legatura intre fapta ilicita a angajatorului si prejudiciul moral cauzat angajatului
Pentru angajarea raspunderii in acest caz este necesar ca valorile morale ale angajatului sa fi fost lezate tocmai prin atitudinea angajatorului, respectiv prin consecintele rezultate din aceasta (ex.: sanctionarea disciplinara nejustificata a
declansat angajatului o boala pe sistem nervos).
4. Vinovatia angajatorului
Pentru acordarea daunelor morale, este necesar ca angajatorul sa fi actionat cu vinovatie, adica sa fi fost constient de atitudinea sa si de consecintele negative rezultate pentru angajat.
Nu are relevanta in acest caz forma imbracata de vinovatia angajatorului (intentie ori culpa), atunci cand a actionat singur, lezand valorile morale ale angajatului.

MULTUMESC PENTRU RASPUNSURI.
EU AM AVUT O EXPERIENTA NEFERICITA CU ANGAJATORUL DIN A CARUI VINA SARCINA MEA S-A OPRIT IN EVOLUTIE LA 13 SAPTAMANI FARA NICIO PROBLEMA MEDICALA. STRESUL SI FAPTUL CA ANGAJATORUL IMI DESFIINTA POSTUL IN PERIOADA DE GRAVIDITATE,MI-A PROVOCAT O TENSIUNE INTERIOARA CE S-A FINALIZAT CU PIERDEREA SARCINII.
AM ACTIONAT IN JUDECATA FIRMA CERAND DESPAGUBIRI MORALE DE 20.000 EURO.
VROIAM SA STIU CARE ESTE SI DACA ESTE UN CRITERIU DE ACORDARE A ACESTOR DAUNE.
MULTUMESC.

Parerea mea este ca printr-un proces de litigiu de munca nu veti primi daune morale. Si aceasta ptr ca deobicei, aceste daune morale nu sunt prevazute nici in Codul muncii, nici in contractul colectiv aplicabil. Si pana la urma nu se refera direct la natura procesului.
Dvs l-ati dat in judecata pe angajator ptr ca v-a concediat nu ptr ca ati pierdut sarcina.

Daca aveti dovezi palpabile (documente medicale care sa faca legatura intre stresul suferit si pierderea sarcinii) ar trebui sa-i intentati un proces direct patronului ca persoana.
De asemenea, daca aveti dovezi, il puteti da in judecata ptr hartuire la Consiliul National pentru COmbaterea Discriminarii.

Atentie. Aveti nevoie de documente clare, palpabile, si nu de presupuneri.
Stiu ca suna..... cinic, dar judecarea se face pe probe si nu pe presupuneri.

Am biletul de iesire din spital si mai am un concediu medical luat pentru depresie.
Am si martori care pot confirma starea mea de stres.Pe langa astea am si analizele de sarcina facute in luna octombrie,eu in noiembrie pierzand sarcina, care au iesit bine.Am facut toate analizele posibile in sarcina,nu doar cele obligatorii.