Cerºetorul de solidaritate

Apud:
Florin NEGRUŢIU:

"Cerşetorul de solidaritate

Te ştiu de mult, mi te agăţi în fiecare zi de picioare, umil şi mieros ca un cerşetor. Întorc îngreţoşat capul şi te aud cum mă înjuri pe la spate de mamă.
N-ai nevoie de banul meu, obrazul ăla gros îţi plesneşte de sănătate, dar aşa te-ai învăţat: să mă buzunăreşti, să mă fraiereşti, să mă faci.
Pentru tine, am fost întotdeauna un prost bun de jefuit.
Ai mei m-au învăţat să las de la mine, să învăţ, să las loc de bună ziua şi chiar să fiu căpos ca să răzbesc, dar nu mi-au zis nimic despre tupeu.
Tu, maestru al tuturor şmecheriilor, ai tupeu din plin.
Ce altceva decât tupeul te împinge să cerşeşti azi solidaritatea mea?
Spui că ţi-e greu, că trebuie să fim solidari în faţa crizei.
Eu, solidar cu tine?!
N-am nimic de-a face nici cu hoţia, nici cu prostia ta.
Când tu te-ndopai, eu strângeam cureaua.
Când tu petreceai la iarbă verde cu mici şi bere, eu strângeam gunoiul în urma ta. Când tu încingeai folcloristele de toate sărbătorile legale, eu făceam ore peste program.
Când tu te uitai la filme porno pe o poală de bani la stat, eu băgam sâmbete şi duminici la privat ca disperatul.
ªtiu că nu-nţelegi cum e cu privatul decât dacă are şi un Channel în coadă.
Acum descoperi că e criză şi-mi ceri sacrificii, făcându-mi paradă de austeritate. Economiseşti foile din imprimantă sau stingi un bec în cameră, ca să te vadă strada că şi tu te restrângi.
Promiţi să-i miluieşti pe săraci cu leafa ta până la sfârşitul anului, ca să mă convingi că şi tu suferi.
Ce-ţi lua să te gândeşti la "austeritate" anul trecut, când te spărgeai în chermeze electorale?
Acum îmi vinzi chifla că faci reformă, când, de fapt, tu mă scobeşti în buzunar să-ţi achit nota de plată.
Cauţi să scoţi bani din piatră seacă, de la mame şi bătrâni, în loc să-i pui pe bogaţii tăi, înavuţiţi din contracte cu statul, să fie ei solidari cu tine.
Un singur sfat îţi dau: să nu te atingi de pamperşii lui fi-miu.
E spre binele tău, crede-mă!
Doar plăcerea de a mă umili este pe măsura tupeului tău monstruos.
Mă umileşti la circa financiară, când mă plimbi pe la cinci ghişee ca să-mi iei banii, cu aceeaşi plăcere cu care mă umileşti în spital, când îmi arăţi buzunarul halatului sau când mă trimiţi să-mi aduc medicamentele de acasă.
Te-ai obişnuit să tac, să bag capul în pământ, să trec cu vederea, când mă claxonezi isteric pe trecerea de pietoni.
Printr-o glumă nefericită a istoriei, m-ai luat în primire încă de la naştere.
M-ai condamnat să fiu solidar cu tine, oricât de solitar aş fi vrut eu să fiu.
Aş fi avut posibilitatea să fug, dar, din frică sau laşitate, am rămas, ca să mă faci tu mioritic în talk-show-uri şi în gazete.
Ai o mie de feţe, eşti peste tot, pe stradă şi la televizor.
Nu ştiu cum să-ţi zic: ar fi prea puţin să te numesc Stat, prea mult să-ţi spun România.
Eşti Fratele meu mai mare, manelistul.
ªtiu că nu vei înţelege, dar din partea mea nu vei avea solidaritate, ci doar dispreţ."

Este oare o pinie ce poate fi acceptata ?