"Zambiti, va rog!" - ganduri de vacanta

Cuvantul, in toata complexitatea lui, se dovedeste, uneori, insuficient atunci cand vrem sa transmitem o stare interioara…

Zambesc atunci cand vreau sa-mi exprim multumirea fara a folosi cuvinte.
Zambesc atunci cand descopar ceva ce aveam la indemana dar “orbita” de alte ganduri nu reusisem sa observ.
Zambesc atunci cand ma astept ca un grup sau o persoana sa descopere ceva ce eu am pus la cale sa descopere.
Zambesc atunci cand spun cuiva “multumesc!” pentru a-i intari convingerea ca mi-a fost de un real folos.
Zambesc atunci cand, din timiditate ori neincredere, oamenii nu au curaj sa se apropie, spre a incerca a le oferi sentimentul de siguranta.
Zambesc cand fotograful imi spune: “zambiti, va rog!” spre a lasa in aminitire un chip senin.
Zambesc atunci cand oamenii dau dovada de omenie.
Zambesc dimineata cand razele soarelui imi mangaie obrajii, imbiindu-ma sa ma trezesc, sa continui, sa dau sau sa gasesc noi sensuri…
:)

Cu deosebit respect,
Mihaela Popa