sa ne jucam de-a scrisul :)

Dar inainte de spanac a devorat o debara cu whisky, dar a respectat ritualul
impus de cutumele casei,
adica a baut whisky punand in pahar atat cat sa acopere
bautura cuburile de gheata, iar acestea sa pluteasca.
Acest ritual il explicase pletosul imparat si in fata poporului.
Dupa ce a indeplinit toate aceste ritualuri ale casei..regale
imparatul s-a aruncat in mare.
Primul sfetnic, mai curajos din fire, a ramas pe nava incercand
s-o echilibreze (care se dezechilibrase de la tremuratul sau) si sa adune
de pe puntea vasului cioburile de la sticlele sparte.
repetand in barba cu politete "nenorocitul dracului"..
Imparatul pletos s-a aruncat in mare si... ce sa vezi.....

Sa vezi si sa nu crezi...pisica, cea fugita din sac, era chiar acolo, deghizata intr-o pisica de mare.De cum marinarul ajuns imparat( prin metode ..marinaresti) , plonja in apa aproape inghetata( nu luase el in calcul faptul ca iarna nu-i ca vara..desi o afirmase sus si tare) , si simti fiori reci , si regreta ca nu-si luase costumul de scafandru impletit din lana turcana, de strabunica lui.Dar isi reveni repejor, caci whiski-ul pe care-l ingerase ii curgea prin vene si ii dadea curaj..isi spuse...n-am sa ma intorc pe uscat pana nu arat poporului meu scalpul pisicii...
Dar pisicuta ...smechera...hmmm...

....se hotara sa nu mai fuga si sa-l infrunte pe pletosul imparat,
incercand sa profite de starea de voiosie pe care i-o daduse
whisky-ul si uitandu-se direct spre acesta ii spune:
"Prea ametite imparate stiu ca ti-e greu si ca ti-ai terminat provizia de
alcool de pe nava. Ce-ai zice daca te-as invita la mine acasa
sa bem o palinca de aia tare".
Auzind aceasta oferta, imparatul, dupa ce a hahait cateva secunde,
uitand pentru ce se afla in mare, i-a raspuns pisicii:
Ha, ha, ha, pai sa mergem si sa bem, ce dracu".
Pisica l-a dus in pestera ei subacvatica pe imparat,
l-a ospatat cu palinca, iar cand acesta a adormit, obosit
de atata inotat... a fugit.
In ast timp, primul sfetnic, ingrijorat ca nu mai vine
imparatul s-a gandit cu mult curaj ca nu e bine sa sara
in apa, caci s-ar putea......sa se ude.
Si atunci i-a venit ideea sa................

Sa gaseasca un cal de mare pe care sa-l inseueze si sa-l incalece pentru a porni in cautarea imparatului .Si se grabi, caci daca ar fi aflat cei de la spp...
Si pentru calutul de mare a fost o nimica toata sa -l poarte pe sfetnic in spinare...fiind data statura acestuia..neinsemnata.
In acest timp, cherchelitul imparat , avea chef de pozne prin mare.In timp ce-si exersa el toate stilurile de inot..., deodata, observa cum o creatura se apropia cu gratie de el...i se paru ca viseaza....sa fie oare o sirena? se intreba el ..frecandu-se la ochiul lui semiinchis...si da...i se confirma, si nu doar atat, caci , vazand el coada balaie a sirenei , o recunoscu pe Nutzi ...in carne si oase....si tere fericit se simti...

Cum o vazu pe Nutzica lui si aflat inca sub efectul palincii
nu se putu abtine si confund-o cu un cal de mare........
iar de aici, copii mosului e greu de descris ce s-a intaplat,dar
sa stiti ca imparatul a mai stat cateva ore, iar pisica fugise hat departe.
Primul sfetnic, ingrijoral de soarta pletosului imparat s-a
gandit ca poate a murit si s-a intors pe tarm, iar in mintea
s-a nascut ideea de marire - de a ajunge el imparat.
Atunci a dat veste in tara ca imparatul a murit si a anuntat
poporul ca de acum intr-o luna el va fi viitorul imparat,
ca tara are nevoie de un imparat inalt, frumos, viteaz si hotarat ca el.
Intre timp.......