continuare din 27.08.2010
partajul , bunurile au fost impartite eu pe aia ,tu pe aia si nu am luat nimic de acolo , casa i-a atribuit-o ei si conform sentintei civile trebuia sa ma despagubeasca cu suma de 19.411,51 RON la care motiva ca nu are bani si nu avea si asa am vb sa mergem la un notar ii spunem povestea ca nu are bani si sa ramanem in continuare amandoi propietari sau sa cedez partea mea pe numele fetei dar un frate s-a imbolnavit si a plecat dupa care am continuat cu mama si am intarziat cu partajul si tot aici mi s-a spus ca dupa trei ani daca nu am indeplinit sentinta s-a prescris , oare mai pot sa fac ceva ? nu sa iau eu ci sa trec si ceva pe numele fetei , ce ii face fetei este persecutie si nu stiu unde poate sa ajunga , tin f. mult la fata , daca este o lege in care sa spuna ca si urmasa are drept la casa , o lege,reclamatie la politie ptr comportamentului fata de fata , fata vrea ceva cu care sa ii poata da peste nas , multumesc f. mult .
( trebuia sa fi postat in acelasi loc, aveti in dreapta jos un buton- raspunde)
din pacate, suma ca va fost stabilita ca sulta, n-o mai puteti recupera.
nu exista alta cale decat ca fata sa caute sa se inteleaga cu mama ei. pt batai, ii poate face plangere, dar nu stiu ce trai va mai avea apoi.
dupa decesul mamei, fata va mosteni apartamentul. pana atunci, fata nu are drepturi asupra casei.
Probabil ca ar fi fost mai indicat sa cautati un forum de consiliere psihologica.
Daca fiica este majora, din punct de vedere legal nu mai exista obligatia de intretinere din partea parintilor, ci doar una morala.
E laudabil ca va preocupa situatia fiicei, dar in loc s-o incurajati sa "ii dea peste nas mamei", poate ar fi mai intelept sa cautati sa le impacati, mai ales daca nu exista posibilitatea ca fiica sa locuiasca cu dumneavoastra.
Eu as sfatui-o sa vorbeasca deschis cu mama, dar fara acuze si reprosuri, sa ii spuna ce simte, cum si-ar dori sa fie relatia lor, ca si-ar dori probabil ca mama sa s-o iubeasca neconditionat, sa ii acorde mai multa incredere, mai multa atentie, ca i-ar placea sa ii fie apreciate si calitatile, faptele bune si nu numai sa fie certata si amenintata pentru greseli... si poate ar fi bine sa-si recunoasca greselile...
In felul asta exista sanse sa se ajunga la un compromis. Poate realizeaza si mama ca oricat si-ar dori, nu va putea sa-si protejeze fiica impunandu-i propriile decizii si fiind impulsiva.