CONSULTANTA -PLATA SULTA

Aaauu! Ce-i asta?
Parca actul de partaj nu opera un transfer intre copartasi.
Partajul nu are caracter translativ, ci declarativ de drepturi.
Partajul nu e o vanzare (translativa de drepturi) pentru a-i expune pe copartasi la actiunea in rezolutiune prev de art 1365 c. civ in materia vanzarii.

A tinut pe undeva cacialmaua zugravirii sultei in te-miri-ce altceva?
Caci ...mie nu-mi iese decat un drept de creanta, iar din coroborarea art 405 c. proc. civ cu art 6 din Decretul 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva dreptul de a cere executarea silita se prescrie in 3 ani.


Nu neg intrutotul cele spuse mai sus de colega mea, ba chiar, daca asi repreyenta aceeasi parte, asi sustine in mod identic. Personal consider insa (ca potential sustinator advers :) ), posibil ca fiind un mod de sustinere a unei cauze relativ disperate :( B-) (unii o pot defini ca fiind "cacialma":), dar in cazurile disperate se poate numi simplu "incercare disperata"...si cati dintre noi nu a avut macar una?!? B-) ), ca desi partajul este un act declarativ de drepturi (este totusi un truism :) ) natura juridica a partajului dreptului de proprietate asupra unui imobil creeaza in esenta, in mod veritabil, doua drepturi de proprietate individuale in locul unuia de proprietate devalmasa! Concluzia mea (poate fi numita si speculatie, dar...B-)) se bazeaza pe faptul ca un partaj in cadrul divortului este nu numai un act declarativ de drepturi, dar si un creator a doua patrimonii distincte individualizate si cu bunuri si drepturi concretizate in drepturi asupra unor bunuri imobiliare determinate pentru fiecare sot, din doua patrimonii care cuprind bunuri imobiliare in coproprietate devalmasa, sub aparenta si chiar esenta unui ptrimoniu comun unic. De aceea, in acest sens (prezentat prescurtat), de lege ferenda , asi ruga instanta sa considere ca un asemenea act, in materia partajarii imobilului, este in esenta, atat de facto dar si de jure, un veritabil "titlu emis in materia actiunilor reale imobiliare", pentru care acelasi art.405 alin.(1), teza a doua C.pr.civ. prevede un termen de prescriptie a dreptului de a cere executarea silita de 10 ani!
Cu stima :bow:, iar dezbaterea doctrinara a subiectului, asa cum am aratat, chiar si de lege ferenda, este una interesanta.

Dreptul a a va fi platita sulta e prescris ( scurgerea termenului de 3 ani stinge dreptul material la actiune).