Hartuire psihica si verbala din partea sotului

@Avokitten a scris:
ce usor este de zis sa divortati cand aveti un copil la mijloc

Da, e mai "usor" de divortat decat de facut plangeri penale care tot pe copil il vor afecta mai mult.
E incredibil cum sunt oamenii care daca nu au trait ceva isi imagineaza ce bine si frumos ar fi daca… Nu e asa. Nu intereseaza pe nimeni ce ar face unul sau altul in locul altuia. Fiecare trebuie sa “actioneze in locul lui”.

@Avokitten a scris:
cand vede ca va fi audiat si poate rezolvati problema fara divort.

Chiar credeti ca aceasta e o rezolvare?! Acesta e un mit. Poate “il va tine” 30 zile, cat va “macina” ce i-a “facut” sotia – si va izbucni mai rau.

@Jurist TM o zice pe cea dreapta si o zice… pe sleau.

@ISanda a scris:
Am citit mesajele dumneavoastra. Ma gandisem si eu la divort, insa am retineri intrucat - exceptand situatiile de hartuire fata de mine (si care se intampla atunci cand bea, si nu s-au intamplat de-a lungul a 8 ani de casnicie, ci doar din 2008)

Va pot da sute de exemple – nu exagerez – in care calea aleasa in acest mod nu a fost schimbata. Faptele vor contiunua si copilul va fi marcat de certurile dintre dv. Sigur… pot exista exceptii… dar nu am avut parte sa le intalnesc personal (deci: daca nu le-am cunoscut nu inseamna ca nu exista).

@ISanda, ziceti ca “atunci ceva s-a schimbat” – schimbarile au un motiv, evident, si nu sunt neaparat legate de alta femeie (in cazul dv). E putin probabil sa nu stiti motivul… daca ati fost asa “uniti” cum afirmati.

Divortul e urat, e dureros, dar in anumite circumstante este “raul cel mai mic”.

@trope_doi: multumesc mult de raspuns.
Legat de motiv... banui ca au fost mai multe: accesul la o pozitie (functie de conducere) care ii dadea o anumita putere asupra altora (eu as spune iluzia puterii, mai degraba), plus incapacitatea de a intelege faptul ca eu atunci tocmai trecusem printr-un episod de oboseala cronica (nu credea ca este posibil, spunea ca ma prefac, ca joc teatru influentata de mama mea!!!) plus faptul ca in tot acest interval (de cand e sef) a intrat intr-o gasca de asa-zisi prieteni de la munca, de unde a imprumutat, comportamentul, limbajul sub-urban (desi sunt oameni cu pretentii mari de educatie !!!) si cred ca a vrut sau a incercat sa le copieze si stilul de viata (stiu ca foloseste prezervativ, pentru ca i l-am gasit in geanta, dar mai stiu sigur ca nu cu mine). Toate astea ma fac sa intreb - oare lucrurile acestea sunt / au fost mai importante decat copilul si decat mine? Faptul ca un om dobandeste un nivel de trai mai bun (cu foarte-foarte multa munca) poate sa il schimbe atat de radical, incat sa uite de tot cine este cu adevarat, de unde a plecat, si sa il transforme intr-atat intr-un ticalos fara suflet?

Sincer cred ca nu se merita sa ramaneti langa un asemenea barbat,copilul va fi marcat de atitudinea tatalui chiar daca tine foarte mult la el.Si daca mai aveti si banuieli legate de infidelitate,nu se va opri .Gabditi-va ca aveti toata viata in fata si merita sa o traiti,sa fiti sanatoasa ptr a va creste copilul.

Nu, nu e posibil ca cele intervenite in viata profesionala a sotului dv sa il transforme radical… Psihologii ar spune ca acesta este el – si s-a manifestat cand conditiile socio-profesionale au fost intrunite.
Indraznesc sa spun ca a devenit o chestiune… aproape fireasca: barbatii ajunsi intr-o anumita pozitie sociala (slabi de “inger” fiind) sa considere ca un titlu de mandrie faptul de a avea amante. Ar mai fi o chestiune: tot “psihologica”: daca nu se afiseaza in public cu amanta inca ii pasa de dv; si faptul ca foloseste prezervativ arata ca ii pasa…

De asemenea, e foarte posibil ca sotul dv sa-si dea seama ca familia este mai importanta. Poate ca alcoolul este “semnul” ca nu e sigur ce cale trebuie sa aleaga…

Cine crede ca oboseala cronica e un banc ar trebui sa… sufere de aceasta afectiune… Doar "experimentand" pot intelege unii ceea ce simt altii.

Aici, fiecare expunem o parere personala – formata din experienta proprie (unii) din experienta altora (altii) - dar numai dv il cunoasteti pe sot si puteti gasi o cale de a comunica… “Ideea centrala” ar fi copilul: in timp ce dumneavoastra veti cauta o cale de a comunica cred ca trebuie sa aveti grija sa nu fie martor copilul – ceea ce este dificil, din pacate. Deseori adultii incearca sa isi rezolve problemele si uita de copii – cei mai multi isi spun: “e mic, nu intelege” – dar nu cred ca este adevarat. Exista o vorba: “Mai important este ceea ce l-a facut pe copil sa planga decat ceea ce l-a facut sa taca”.

Din suflet va doresc sa gasiti rezolvarea cea mai buna – numai dv puteti descoperi aceasta “cale spre bine” din nou.

ISanda a scris:

@trope_doi: multumesc mult de raspuns.
Legat de motiv... banui ca au fost mai multe: accesul la o pozitie (functie de conducere) care ii dadea o anumita putere asupra altora (eu as spune iluzia puterii, mai degraba)...
Faptul ca un om dobandeste un nivel de trai mai bun (cu foarte-foarte multa munca) poate sa il schimbe atat de radical, incat sa uite de tot cine este cu adevarat, de unde a plecat, si sa il transforme intr-atat intr-un ticalos fara suflet?

Doamna, din ceea ce ne descrieti, eu tind sa cred v-ati explicat destul de clar motivul exceselor din ultima vreme ale sotului Dvs.
Daca dansul a fost promovat intr-o functie in care probabil nu-si exercita si prerogative de lider spiritual, ci doar de unul formal, setea de apreciere si esecul se pot sublima in aceste reactii de violenta fata de cei pe care s-ar putea sa-i iubeasca cel mai mult. Fata de dvs. face uz de legea pumnului pentru a-si defula frustrarile, ceea ce ar fi total lipsit de eleganta si popularitate in postura unui lider spiritual, exemplul de urmat, care si-ar dori in ochii subalternilor sai.
In aceeasi ordine de idei, si celelalte "simptome" pe care le descrieti (posibile amante, limbajul sub-urban adoptat, etc ) tin de aceeasi criza de identitate prin care trece sotul Dvs. Presiunea anturajului, acest peer-pressure, poate fi fatal pentru un om cu o anumita predispozitie spre labilitate la presiunea unor factori externi.
Pe de alta parte, faptul ca foloseste cuvinte injurioase si degradante la adresa Dvs., inventandu-va culpe fictive, mie-mi sugereaza faptul ca a incearca in mod subconstient sa-si justifice indepartarea fata de modelul casnic pe care i l-ati oferit si sa-si explice alegerile(proaste) din ultima vreme. Este o forma de auto-amagire destul de periculoasa, cum repetata suficient de des, va ajunge sa chiar creada in veridicitatea celor afirmate...
Stiu ca poate suna ciudat, dar cred ca sotul Dvs. are nevoie de ajutor. Iar Dvs... incercati sa va canalizati atentia asupra copilului, ceea ce stiu ca este foarte dificil in situatia in care si Dvs aveti insecuritatile Dvs. S-ar putea ca, la un moment dat, calmul si luciditatea, si de ce nu, voia buna din jurul Dvs. (uneori impusa) sa redevina un model atragator pentru "oaia ratacita".
Dar in niciun caz nu acceptati sa fiti agresata fizic...
Cum spunea si @Trope_doi, va doresc sa aveti intelepciunea sa alegeti calea cea buna.