credit si divort

Bunurile dobandite de unul din soti dupa despartirea de celalalt sot sunt bunuri proprii si nu vor fi subiectul partajului cu conditia ca sotul sa poata proba faptul ca in momentul achizitionarii erau despartiti in fapt. Prezumtia este insa in favoarea celuilalt sot si anume ca acesta este bun comun.
O cale la indemana dumneavoastra este sa mergeti la Judecatorie si sa introduceti actiune de divort apoi sa va achizitionati bunul. Asta ar fi o proba indubitabila in favoarea dumneavoastra.

Ce proba indubitabila ar fi? Nu s-a mai vazut ca sotii sa cumpere in comun un bun in timpul desfasurarii actiunii de divort? Sau ca celalalt sot, care nu contribuie, sa sustina vrute si nevrute, cum ca aveau banii adunati dinainte etc.?
Si cu ce schimba introducerea actiunii regimul juridic al bunurilor cumparate ulterior, dar inainte de definitivarea divortului? Cu nimic, nu exista nici un text de lege, nimic. E aceeasi situatie. Pana la ramanerea definitiva a divortului, bunurile achizitionate se prezuma a fi comune.
Ca sa nu mai spun ca scoti o prezumtie nu stiu de unde, dar apoi spui ca prezumtia e invers, in favoarea celuilalt sot... Nu am inteles nimic...

Cel mai sigur ar fi sa obtineti o declaratie notariala din partea sotiei iin care sa explice clar ca atat masina pe care urmeaza sa o cumparati dar si creditul de nevoi personale fac parte din activul, respectiv pasivul dv., sunt proprii (vor fi) si ea nu are nici o pretentie asupra lor.
Oricum, la partaj se divide intre soti si pasivul, deci daca nu vrea sa va ajute acum doar va veti complica mai tarziu, atata tot.
Ca sa fiti asigurat, va recomand ca declaratia sa va fie intocmita de un specialist, amanuntit, astfel incat sa nu dea ulterior posibilitatea de a fi atacata. Oricum, in functie daca valoarea creditului este sau nu egala cu valoarea masinii etc. urmeaza a se construi situatii juridice diferite. Tot un avocat v-ar putea analiza amanuntit situatia de fapt (venituri etc).

In toate cazurile, nu va recomand pastrarea timp indelungat a unei astfel de situatii de fapt incerte; adica sunteti soti juridic, dar nu si faptic. In timp se pot crea confuzii greu de argumentat si probat.

Esti foarte superficiala AVLIL citesti si intelegi cum iti place tie.
Prezumtia este ca bunurile dobandite in timpul casatoriei sunt bunuri comune nu am afirmat nicicand invers sau poate nu ai capacitatea de a intelege ce citesti.
Insadaca omul nostru introduce actiune de divort prin care arata ca sunt despartiti in fapt apoi contracteaza de unul singur creditul si cumpara masina, va putea demonstra in actiunea de partaj ca aceasta trebuie sa-i fie atribuita lui fara sa faca obiectul partajului.
Daca esti grea de cap poate te ajuta niste lecitina.

Fratiorul meu jurist, ajuta-ma! In primul rand stiam ca lecitina ajuta memoria si nu logica si ratiunea, dar fie! ca n-am facut medicina si nu ma dau stiutoare in domeniu.
Cand spui:

Bunurile dobandite de unul din soti dupa despartirea de celalalt sot sunt bunuri proprii si nu vor fi subiectul partajului cu conditia ca sotul sa poata proba faptul ca in momentul achizitionarii erau despartiti in fapt.

la ce te referi? Este asta o prezumtie, suna a prezumtie, fie ea legala fie nu, ca bunurile achizitionate dupa despartirea in fapt nu sunt comune? Este. Bun. Altfel, e text de lege si n-am gasit nimic in memoria mea... poate ma ajuti.
Apoi continui tu:

Prezumtia este insa in favoarea celuilalt sot si anume ca acesta este bun comun.

Daca asta e prezumtia, atunci prima afirmatie ce a fost? :O

Insadaca omul nostru introduce actiune de divort prin care arata ca sunt despartiti in fapt apoi contracteaza de unul singur creditul si cumpara masina, va putea demonstra in actiunea de partaj ca aceasta trebuie sa-i fie atribuita lui fara sa faca obiectul partajului.

Astfel, daca omul introduce actiune de partaj si demonstreaza diverse... poate obtine orice!!! Omul a cerut o solutie ca sotia sa nu poata cere, nu numai sa nu obtina!!! Cred ca solutia mea da sansele cele mai mici ca sotia sa ceara bunul respectiv.
Si mai explica-mi ceva legat de citatul de mai sus: cum demonstreaza cineva in actiunea de partaj - care trebuie astfel sa aiba ca obiect si masina proprietatea sa, nu? - ca aceasta trebuie sa-i fie atribuita fara sa faca obiectul partajului? Adica, pentru ca sa cer ceva legat de un bun, oare asta nu trebuie sa faca deja obiectul actiunii deja introduse? Sau instanta se poate, legal, pronunta pe ceea ce nu s-a cerut? =D>Mi-e tot mai greu capul cand citesc asa ceva... #-o

Deci: fac obiectul partajului toate bunurile cumparate in timpul casatoriei si unele se pot atribui catre unul dintre soti in proportie de 100%. Indiferent ca sunt cumparate inainte sau dupa despartirea in fapt, dovada ca bunul a fost achizitionat din resurse proprii se face la fel.

Donsoara lecitina stai calma si mai citeste pana te lamuresi!!!
Sa-ti scriu altfel sa fie pe intelesul mintii tale : prezumtia este ca sunt bunuri comune insa cu conditia sa potoata proba despartirea in fapt bunul cumparat dintr-un credit nu va face obiectul partajului.
Ce esti asa grea de cap? Sigur ai inteles la o citire aprofundata dar incapatanarea ta caracteristica te face sa bati campii ca si alte dati.