Despre webinarii
Doar abonații premium au acces regulat la webinariile premium, realizate împreună cu specialiști de top, pe o multitudine de domenii - de la legislația muncii și fiscalitate până la cea de mediu sau GDPR.
Informațiile oferite de specialiști au o utilitate imediată și vin să rezolve probleme reale cu care orice companie se confruntă.
Stimati colegi,
Ma confrunt cu o situatie complicata si va rog sa ma ajutati cu opiniile voastre cu privire la situatia data:
Prin sentinta data de JS 1 instanta obliga paratii la lasarea in deplina proprietate si linistita posesie a imobilului in cauza. Dupa respingerea recursului promovat de parati, sentinta ramane definitiva in mai 2007. Paratii in asteptarea evacuarii continua sa foloseasca imobilul. Promoveaza contestatie in anulare impotriva deciziei curtii de apel care est respinsa. Dupa acest episod formuleaza o actiune de uzucapiune asupra aceluiasi imobil care este respinsa ca si nefondata si ramane definitiva prin neapelare in 2009.
In tot acest timp nu au primit nici o comunicare de la titularii de drept ai imobilului (conform hotararii JS1 ramasa definitiva din mai 2007) sa lase imobilul pana acum 2 luni, cand au cerut evacuarea imobilului de catre parati, care de buna voie l-au lasat in deplina posesie reclamantilor.
Momentan titularii de drept ai imobilului au promovat o actiune in pretentii in baza art.998 c.c. prin care solicita despagubiri pentru lipsa de folosinta a imobilului.
Va rog sa-mi dati o opinie cu privire la temeiul actiunii in pretentii atat timp cat petentii nu au facut nici un act de evacuare dupa ramanerea definitiva a sentintei.
Multumesc mult.
Desi in principiu sunt de acord cu existenta unui prejudiciu, nu cred ca acesta este corect intemeiat pe raspunderea delictuala prevazuta de art.998 si urm. C.civ., chiar daca de la data pronuntarii (pt. situatia recursului/speta) paratii erau obligati sa execute obligatia; consider ca o actiune a reclamantilor pentru plata despagubirilor datorate pe acest temei, s-a prescris din luna mai 2010 (Decretul 167/1958) si, mai mult, consider intemeierea platii daunelor pe art.998 si urm. ca fiind incorecta!!! .
Chiar si in situatia unei actiuni neprescrise insa, consider ca temeiul legal este altul. Lasarea in deplina proprietate si linistita posesie nu este echivalenta cu obligarea la intrarea in deplina proprietate si linistita posesie. De aceea este vorba de "lasare", respectiv de lipsa de opozitie la incercarea de intrare in posesie, iar nu de o aducere in posesie :DIn acest sens legiuitorul a si introdus in lege (C.civ.) art. 1073 si urm. (obligatia de a face). Daca legiuitorul nu ar fi avut in intentie (intentia legiuitorului este un principiu major de interpretare a legii!) posibilitatea obligarii debitorului la "indeplinirea exacta a obligatiei" prin prevederi legale speciale pentru situatia obligatiei de a face, ar fi lasat in lege numai art.998 si urm. C.civ. pentru plata daunelor provocate. De aceea consider ca o actiune in temeiul raspunderii delictuale (art.998 si urm. C.civ.) nu poate fi admisa, daca creditorul obligatiei nu a cerut mai intai executarea integrala si exacta a obligatiei in temeiul art.1073 si urm. C.civ. sau pur si simplu pe calea executarii silite! Fara a avea intentia sa consider raspunderea delictuala subsidiara, cred cu tarie ca obligatia lasarii in deplina proprietate si linistita posesie este o obligatie de a face, care "se schimba in dezdaunari in caz de neexecutare din partea debitorului"(art.1075 C.civ.) sub forma daunelor cominatorii, iar obligarea la platadaunelor este intemeiata corect pe prev. art. 1082 C.civ. iar nu 998 si urm. C.civ.
Zic si eu...:D
:bow: