Cum pot fi apreciaţi ca fiind de rea-credinţă 6 familii care au cumpărat apartamentele cu respectarea deplină a Legii 112/1995 la dosarul din instanţă fiind depuse de reclamant notificări anterioare cumpărării, dar care nu au fost primite şi, deci, nu au fost semnate de cumpărători? Cum se poate face dovada relei-credinţe într-un asemenea caz?
In spete ca cea descrisa de d-voastra reaua-credinta consta in atitudinea subiectiva a cumparatorului care, desi cunoaste ca imobilul apartine unui particular si ca acesta l-a revendicat, incheie actul de vanzare-cumparare.
Proba relei-credinte se poate face prin orice mijloc de proba inclusiv martori si prezumtii.
Dimpotrivă! Cumpărătorii ştiau că fostul proprietar a solicitat retrocedarea apartamentului în care domicilia, din acelaşi imobil, precum şi despăgubiri pentru celelalte apartamente locuite de chiriaşii ICRAL-ului. Cererea de retrocedare a intervenit la trei ani după ce au fost cumpărate. În aceste condiţii cine este de rea-credinţă, nemaivorbind de faptul că fostul proprietar a tăinuit că imibilul era ipotecat la data naţionalizării? Mi se pare ciudată şi interpretativă sintagma "rea-credinţă"
Legea 112/1995
Marta Tot
Bună seara! Am cumpărat un apartament în imobilul în care am locuit încă din 1985, în baza Legii 112/1995. Actul de vânzare cumpărare s-a încheiat ... (vezi toată discuția)