perimare

apreciez ca raspunsul b este cel corect.
instanta de recurs nu a fost investita ( nu a fost investita in fapt de nimeni) legal pentru a proceda la pronuntarea unei solutii pe actiune.
apoi mai cred ca intr-un recurs tardiv instanta nu poate pasi la constatarea perimarii, pentru ca in momentul pronuntarii pe tardivitate se dezinvesteste si nu mai judeca nimic -dezinvestita fiind

Problema este ca perimarea are un statut special: se constata si din oficiu chiar daca partile nu cer asta si chiar daca instanta nu poate repune cauza pe rol inainte de a se produce perimarea.
Ideea de baza este ca pentru a constata perimarea instanta este investita din oficiu. Cu alte cuvinte odata ce un judecator are in fata un dosar printre primele lucruri ce trebuie verificate este acela daca nu cumva cauza a ramas in nelucrare peste termenul stabilit de lege. Odata ce a stabilit ca a trecut mai mult de un an de la ultimul act de procedura are obligatia de a pune in discutia partilor perimarea si daca nu exista motive de intrerupere sau de suspendare sa constate ca a intervenit perimarea.
Recursul fiind promovat la o zi dupa ce s-a implinit anul se ridica intrebarea ce a impiedicat instanta de recurs sa constate ca recursul s-a facut dupa ce a intervenit perimarea?

mai avem si art 252 alin 3 cpc...

:O
Adica, mai pe romaneste (ca sa priceapa si altii), DUPA implinirea termenului de perimare SE (impersonal) promoveaza un recurs impotriva incheierii de suspendare. Zicem "SE", caci reclamantul zice ca n-a fost el ala care l-a promovat, ci a fost o rafala de vant care a infipt o hartie fix in dosarul acela..:) Nu-i o vorba aiurea. Are relvanta. Stai sa vezi...

Boon...
In opinia mea, instanta de recurs a procedat corect constand nul recursul, fara sa mai discute alte aspecte. Odata cu "disparitia" recursului a disparut si cadrul procesual pentru realizarea controlului judiciar, excluzand posibilitatea discutarii altor aspecte / exceptii. (pe de alta ar merita sa ne mai uitam si peste art. 252 alin 3)

Dar instanta de fond, trezita cu dosarul in fata (dupa plimbarea lui prin recurs) trebuia sa constate ca acea cerere de recurs NU fusese un act intrerupator de perimare din doua motive:

1. nu se poate intrerupe ceva ce tocmai s-a terminat. E ca si cum as vrea sa intrerup linia de tramvai ...dupa capatul liniei. Ori recursul acela fusese promovat dupa ce termenul de perimare se implinise. Nu mai avea ce sa se intrerupa prin acest act de procedura.

2. Potrivit art 249 c..c. "Perimarea se intrerupe prin indeplinirea unui act de procedura facut in vederea continuarii procesului de catre partea care justifica un interes.

Pai numa' ce graise reclamantul ca nu el, ci o rafala de vant "promovase" recursul (o fi avut ea vreun interes, dar cu siguranta nu intentia de reluare a judecatii, ci aceea de obtinere a unei intreruperi, mizand pe nebagare de seama = abuz de drept procesual). Si daca-mi mai zici ca instanta de fond a si luat de buna o hartie depusa la misto (basca si nula) drept act intrerupator de perimare, atunci ...#-o

In mod cert,motivarea data de distinsa d-na avocat Romascanu este pertinenta si asmenea d-sale si eu cred ca formularea recursului a fost o tentativa ,tardiva de a se incerca de catre o persoana ceva mai"jmekera" de a "drege busuiocul".
Eu consider ca instanta de recurs a procedat corect,nediscutand nimic cu privire la perimare si constatand ca recursul formulat este nul,deoarece cel care l-a promovat era "anonim".
Nimic si nimeni nu impiedica ,dupa restituirea dosarului ca instanta de fond sa constate perimarea dosarului prin hotarare judecatoreasca