Divortata in aprilie 2006, am ramas in apartamentul cu 3 camere , impreuna cu cei 2 copii rezultati in urma casatoriei(atunci unul clasa a8-a,a dat capacitatea celalalt clasa a doua).Fostul sot si tatal copiilor doreste acum,dupa 4 ani,partajul imobilului in cuantum de 60% el(motivul:venituri mai mari aduse in timpul casniciei)...40% eu (institutoare , ce am crescut cei 2 copii , avand timp mai mult pt familie si cu ajutorul mamei mele).Am fost deja la primul termen , la care s-a obtinut amanare,( deoarece el nu a platit taxa de timbru , cei 3% din valoarea masei partajabile,apartamentul nefiind specificat in dosar la nicio valoare,iar eu n-am avut angajat avocat), iar pana la termenul urmator, va trebui sa ma prezint cu avocat si intampinare.Stiu ca avocatul face intampinarea, dar eu sunt cea care vin cu datele si marturiile...Intotdeauna, intr-un camin, dobandirea bunurilor(care devin comune pentru ca exista certificatul de casatorie)este amestecata si cu sentimente, povestioare, semnificatii...pentru judecatorie acestea sunt irelevante, iar anumite adevaruri sau fapte nu pot fi demonstrate cu acte, documente(asa cum , de exemplu, in citatie ma acuza ca nu a ajuns la buna intelegere cu mine si cand am discutat cu el nu a mai recunoscut ca la ultima discutie "de buna intelegere" mi-a cerut 50000 euro cash...in conditiile in care apartamentul e 60-70000 euro...Intrebarea mea e: cam la ce anume trebuie sa ma gandesc pentru a ajuta avocatul sa-mi faca o intampinare relevanta, corecta, care sa ma ajute?...eu sunt de acord ca are dreptul la o parte din imobil (nu 60%), dar copiii sunt si ai lui, cea mare da bac-ul anul acesta, iar cea mica are 12 ani, au fiecare amenajata camera separata...au rostul lor...iar eu sunt in imposibilitatea ,cu salariul meu minunat din invatamant...taiat 25%,de a face vreun credit sau de a face rost de o suma mare de bani.