renuntare/decadere din drepturile parintesti

Imi pare deosebit de rau de aceasta situatie.
Singura posibilitate este sa solicitati prin aactiune civila stabilirea unei pensii conform venitului minim pe economie.

Problema de baza nu este cea materiala ci cea sufleteasca.
Ca sa fiu mai concreta, Dl. doreste sa vada copilul sporadic, cand ii vine, refuza sa vina la copil acasa, doreste sa i-l duc eu, daca il las la el nu respecta nimic din ce ii transmit ca indicatie minima de igiena si hrana, fixeaza intalnire si nu se prezinta.... Copila dar si eu (nu ne serveste la nimic sa ne macinam nervii) avem nevoie de stabilitate, micuta nu stie decat ca '' mami si tati nu se mai iubesc ''. Practic prin simplul fapt ca e tata el poate adopta orice atitudine doreste. As vrea sa fac cumva sa pot controla macar intrarile sale in viata noastra.
Ar fi poate mai bine sa ii cer program de vizitare? Daca nu il respecta ce i se intampla ?

laura_ioana a scris:

Sunt divortata de 4 ani si am o fetita de 5 ani, copila este in ingrijirea mea , fara program de vizitare. Fostul sot nu este interesat de copil decat sporadic (de Craciun, paste si ziua ei), nu a mai platit pensia alimentara de 3 ani, am depus plangere penala pentru aceasta (dupa un an) dar s-a solutionat cu neinceperea urmaririi penale, pe motiv ca nu are venituri. Eu doresc sa imi refac viata, si ma gandesc ca relatia aceasta tensionata in continuare imi va crea probleme. Plus nu as vrea ca pe viitor copilul meu sa perceapa un alt barbat ca fiind cel din cauza caruia tati nu mai o cauta. As vrea sa dispara pur si simplu din viata noastra inainte de un asemenea moment. Stiu ca nu il pot decadea din drepturile parintesti dar nici nu vreau sa las la voia intamplarii aparitiile sale. Ce pot sa fac ? Am auzit de ''renuntare la drepturile parintesti'' dar este o conventie valabila si irevocabila ?? Nu pot eu sa imi asum toate obligatiile si drepturile, ceva ca in genul unei adoptii a unei mame singure ?

Stimata doamna

Un alt tata decat cel cu care ati conceput fetita dv, nu puteti sa- i dati copilului!

Analizati situatia la rece, si alegeti:
-ori sesizati instanta, cu ajutorul autoritatii tutelare, pe motivele prevazute la art.109 din Codul Familiei, pentru a obtine decaderea din drepturile parintesti a tatalui;
-sau va asumati "riscurile" refacerii vietii dv si, implicit, eventualele reprosuri viitoare ale fetitei cu privire la" motivele pentru care nu o mai cauta tati ";
-fie, daca partenerul dv doreste sa se casatoreasca cu dv, si sa treaca fetita pe numele sau, incercati sa obtineti acordul fostului sot pentru a rezolva problema in acest sens!

Daca imi permiteti, v- as spune un singur lucru: copilul, pe masura ce creste, va intelege, la justa valoare, actiunile mamei care a crescut- o si ingrijit- o, dar care, si- a refacut si viata. Insa aceasta intelegere se va dezvolta numai sub conditia ca, in timp ce va refaceti viata sa nu dati la o parte copilul din viata dv, sa nu il vorbiti de rau pe tatal sau natural, indiferent de ceea ce s- a intamplat intre dv si fostul sot!
In aceste conditii, v- as sfatui sa lasati lucrurile sa mearga de la sine, sa nu va mai tulburati existenta dv si a copilului cu actiuni in instanta si sa va bucurati ca sunteti impreuna cu fiica dv. Orice barbat care intra in intimitatea dv trebuie sa va accepte asa cum sunteti si sa se comporte ca si un tata fata de copilul dv! Daca nu...NU!

Va doresc multa putere si intelepciune!:)

Formulati in instanta actiune pentru stabilirea unui program de legaturi personale ale tatalui cu minora,in functie de varsta si de problemele acesteia,iar tatal copilului prin hotararea instantei va trebui sa se conformeze acestui program
Oricum,fiind vorba despre varsta destul de frageda a coplilului,poate fi mai restrans.
Este bine daca in fata instantei puteti cadea de acord cu privire la acesta,situatie care ar duce la o solutionare conform intelegerii dintre parinti.

parinti sunt cei care cresc , care educa, carora le pasa de copiii lor, nu cei care ii fac si atat. din pacate e destul de greu sa-l decadeti din drepturi (desi sa nu platesti macar pensie, e neglijenta grava in opinia mea), sa renunte, nu exista.
nu trebuie sa-i ingraditi dreptul fetitei de a avea o relatie cu tatal ei, peste ani, oricum isi va da seama ce tata e.
sunt de parere ca tatal, daca isi doreste un program de vizita, il solicita in instanta, nu dvs. daca se va ajunge la un program impus de instanta, nu i se intampla nimic daca nu vine, in schimb, copilul trebuie sa stea la domiciliu sa-l astepte...
mai bine o lasati asa, pe viitor sa se deplaseze daca vrea s-o vada, nu sa i-o duceti dvs.

pt pensie, puteti sa-l executati silit daca stiti ca are ceva bunuri in proprietate