Buna ziua,
Am urmatoarea situatie: Am fost urmarita penal intr-un dosar in care am fost acuzata de incalcarea art. 371 alin 2. In urma cercetarilor facute atat politia cat si parchetul au dat neincepere de urmarire penala. Fostul meu sot a facut plangere la prim procuror, raspunsul de la prim procuror a fost acelasi, adica NUP. Acum a descis proces pe art. 278 alin. 1 CPP. Dosarul nu s-a schimbat. Au tot amanat din diverse motive si la ultimul termen a pus o hotarare CEDO ceva de genul ANANAAD din 26.05.2010 (asta am auzit pentru ca mie nu mi-a fost comunicata).
Intrebarea mea este in ce se poate schimba rezolutia data de procuror? Are vreo influenta hotararea CEDO?
Rezumatul dosarului: este vorba despre un minor care nu mai doreste sa mearga conform programului de vizitare la tatal ei, dupa ce 1 an si jumatate a fost fara nici o problema. De atunci fostul meu sot nu intelege ca minora nu mai doreste sa merga si imi face plangeri peste plangeri la politie. Am fost la psihologi, protectia copilului, autoritatea tutelara, la politie cu copilul, la parchet a fost audiata peste tot copilul spune ca nu vrea sa mearga. Eu o las sa merga conform programului de vizitare si de fiecare data am deschis usa si am permis fostului meu sot sa vb cu minora si sa o ia conform programului de vizitare insa minora refuza. Pe acest fundal am fost cercetata si acum intreb daca acest cerc vicios se poate finaliza in vreun fel.
Multumesc.
In primul rand, din ceea ce deduc, ati fost cercetata pentru savarsirea infractiunii prevazute de art. 307 al.2 C.pen. (nerespectarea masurilor privind incredintarea minorului prin impiedicarea in mod repetat a celuilalt parinte, caruia minorul nu i-a fost incredintat, dar care are dreptul la aceste legaturi, de a le avea efectiv).
Sunt de parere ca rezolutia pusa de procuror nu va fi modificata nici in baza hotararii CEDO, care poate avea relevanta asupra dreptului oricarui parinte de a avea legaturi cu minorul ce nu i-a fost incredintat, dar nu are relevanta asupra intentiei dvs. ca forma de vinovatie in procesul penal, vinovatie absolut necesara pentru ca fapta sa constituie infractiune. Daca proba acestei intentii nu este concludenta, nu aveti de ce sa va faceti griji.
Incredibil solutionarea a fost "Admite plangerea.Desfiinteaza rezolutia si ordonanta si ma trimite inapoi la parchet in vederea cercetarii".Nu imi vine sa cred,deoarece nu au putut demonstra cu nimic ca nu l-am lasat sa vada copilul.Totul se bazeaza pe presupunerile lui ca din cauza mea fetita nu vrea sa mearga.
Ce parere aveti?
Sunt curioasa motivarea,dar nici macar minuta nu am gasit-o la condica.