Cand am ajutat ultima oara pe cineva? Sambata...Persoana respectiva avea o problema "juridica",asa m-am exprimat dupa ce m-am prezentat,ajunsa in fata unui director de magazin care a uitat demult ce inseamna bunul simt.Exista multi oameni saraci,atat de saraci,incat seara asteapta reducerile de pret(politica magazinului...ca poate de a doua-a treia zi,marfa expira!).Pe raft este un pret,la casa nu coincide! este mai mare si atunci ce sa faca bietul om?spune ca nu mai doreste...ca oricum nu ii ajung banii,trebuie atentie la fiecare leu cheltuit.
Acel director sustine ca are pierderi...ca pana se plimba clientul"doua ore"printre rafturi"vanand" preturile,carnea din cos capata miros!...mai mult,mai apoi clientul are si tupeul sa nu mai cumpere marfa!
Am reusit sa imi pastrez zambetul pe buze cand i-am spus ca personal am constat ca maioneza era la un pret pe raft iar la casa altfel a sunat pretul.A zis ca se mai intampla...greseli.
"Greseala "clientei a fost taxata scurt:"sa nu va mai prind in magazin"!
Am vrut sa vad cum e posibil asa ceva...
Nu stiu...la acea femeie doar daca te uiti....se citeste suferinta pe fata ei.Are cancer...o fata minora...un fost sot care nu o ajuta...
Parca este simplu: da mai departe, cand discutam despre a face bine dar celor care considera ca traiesc in sfere inalte ce sa le dam mai departe?
Cand mi s-a oferit ajutorul?
Mi s-a oferit...recent.Aveam un prieten...
Daca traiam in alta epoca cred ca as fi avut multi porumbei:)Unul ii ducea cafeaua de dimineata...altul pe cea de dupa masa...
Noroc ca din tastatura rezolvam tot.Chiar si pe faimosul delete il rezolvam.
I-am scris despre problema mea si a spus ca ma poate ajuta....pentru cat timp am nevoie.Nu am scris ca sa cer ajutor si nu am acceptat din mai multe considerente dar m-am simtit bine la gandul ca ii pasa.
Suntem liberi sa ne alegem apropiatii,sa credem in ei,sa ii dezamagim sau sa fim dezamagiti.Nu este totul perfect in viata.Acceptam sau respingem,suntem acceptati sau respinsi.
De multe ori a da mai departe ceva material nu are valoare daca nu pui si un strop de sentiment-la vedere.
Tacerea e de aur cand numai aurul conteaza...
Am avut o interventie in acest subiect, in care spuneam ca in afara de mine si de mama nu ma pot increde cu viata in altcineva, ca e prea riscant.
Ei bine, MAMA a murit. Ieri am inmormantat-o si simt ca odata cu ea am ingropat la 2 metri sub pamant multa dragoste, incredere si speranta. A ramas in urma suficienta disperare si furie, pentru a ma intoarce cu fata de la Dumnezeu, dar ma gandesc ca era o femeie religioasa si m-ar fi dojenit pentru acest gand. Si atunci nu-mi mai ramane decat furia fata de mine, pentru ca nu am fost destul de rapida, hotarata, suficient de aproape si de cicalitoare pentru a o smulge la timp din ghearele mortii.
Probabil ca nu voi mai scrie o buna bucata de timp pe acest forum, dar am simtit ca trebuie sa-i aduc acest ultim omagiu.
Odihneste-te in pace, mamico! Voi incerca sa te cinstesc cat mai mult prin tot ceea ce voi face in viata!
Trecem uneori prin perioade dificile, cărora nu le facem faţă în acelaşi mod de fiecare dată şi la orice vârstă. In aceste momente, viaţa noastră este divizată pe două talgere: pe unul se află o suferinţă mocnită şi neliniştită prin faptul neacceptării durerii despărţirii de fiinţa iubită, în celălalt există dorinţa noastră de a nu dispărea, de a nu ne pleca umili în faţa sorţii, fără a izbuti s-o înţelegem pe deplin. De câte ori, situaţia repetându-se în timp, adăugăm pe talgerul unde este nefericirea, o nouă suferinţă, şi îi îngăduim să se agraveze, pe talgerul curajului şi al dorinţei de a rezista spre a ne continua călătoria fantastică, deşi presărată cu atâtea obstacole, va trebui să adăugăm ceva, pentru a compensa şi restabili echilibrul.
Ingăduiţi-mi, vă rog, să adaug şi eu pe acel talger, un gând de înţelegere şi compasiune, o îmbrăţişare menită a vă alunga din deznădejde, şi rugămintea de a rămâne cu o părticică din suflet alături de noi şi de a reveni aici, curând, între prieteni.
Cu prietenie,
Lili Stancu
Am revenit. Le multumesc tuturor celor care, citind despre tragedia intamplata in viata mea, mi-au scris emailuri de imbarbatare si mi-au transmis, de la departare, ganduri bune care mi-au dat forta si m-au facut, macar pentru o clipa, sa zambesc.
Acum reusesc chiar sa rad. Rad cu tot sufletul, pentru ca am in jurul meu oameni care ma iubesc si fac posibil acest ras, cu mici gesturi de afectiune, pe care le iubesc in fiecare zi mai mult. Am ajuns sa apreciez chiar si o privire oprita cu ingrijorare asupra mea, pentru a se asigura ca si azi, la fel ca ieri, am facut un pas inainte. Sunt putini cei care fac mai mult decat atat, dar nu ma plang, pentru ca cei care fac mai mult compenseaza prin ceea ce fac toate lipsurile pe care le-as putea simti.
Azi am primit din nou. Ce? Nu conteaza! Am primit ceva care m-a facut sa rad de fericire, m-a facut sa-mi doresc sa iau in brate persoana respectiva si sa nu-i mai dau drumul ... poate nu chiar niciodata, dar macar pentru cateva minute. Si cadoul respectiv a venit la momentul potrivit, adica atunci cand nu ma asteptam, cand nu credeam ca ziua poate incepe atat de frumos! Drept pentru care ma intorc din nou cu fata catre oameni, pentru a ajuta, pe cat posibil, la a transforma zilele celor care au nevoie de acest lucru. E ciudat cum lucruri mult mai simple decat moartea, iti pot oferi o lectie de viata.
Multumesc ---- :kissing:! It's like magic!
CT
Pagina 4 din 5
Du-te la pagina
1
2
3
4
5
avocatnet.ro explicăm legislația
Manuela Rășină, administrator
floare _de_ colt, utilizator
Talk Partners, Consilier juridic
Anna2010 
Nicolaie Ciobotaru 
rodica_post