Potrivit art. 1001 Cod civil, proprietarul unui animal sau acela care se serveşte de dânsul, în cursul serviciului, este responsabil de prejudiciul cauzat de animal, sau că animalul se află sub paza sa, sau că a scăpat.
Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 55/2002[1], în art. 3 prevede că proprietarii sau deţinătorii temporari ai câinilor suportă răspunderea stabilită de lege.
Victima prejudiciului produs de animal are dreptul să solicite despăgubiri:
- de la cel care are paza juridică a animalului, în temeiul art. 1001 Cod civil;
- de la cel care are paza materială a animalului, în temeiul art. 998-999 Cod civil.[8]
Paznicul juridic al animalului, dacă a plătit despăgubirile, poate formula acţiune în regres împotriva paznicului material, în temeiul art. 998 – 999 Cod civil.[9]
OUG 55/2002 a fost adoptată în aprilie 2002 de Guvernul României şi a fost publicată în Monitorul Oficial în mai 2002. Ulterior, în martie 2003, ordonanţa a fost aprobată prin Legea 60/2003, iar articolul 11 a fost completat, cu o prevedere potrivit căreia, în cazul în care atacul câinelui provoacă moartea, persoana care îl avea în grijă riscă o pedeapsă de până la şapte ani de închisoare.
Articolul 11 al Ordonantei de Urgenta 55/2002, care prevede pedeapsa cu inchisoarea pentru proprietarii cainilor, in cazul in care patrupedele ataca sau provoaca moartea altor persoane, a fost declarat neconstitutional de catre Curtea Constitutionala.
Articolul declarat neconstitutional prevedea ca “proprietarul sau detinatorul temporar al unui caine, care nu a luat masurile necesare pentru a preveni un atac al animalului asupra unei alte persoane, se face vinovat de infractiune, care se pedepseste cu inchisoare de la sase luni la cinci ani”. Articolul mai prevedea ca actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate.
Dar mai cititi si urmatoarele:
[ link extern ]