Cel care va cadea in pretentii (va pierde procesul ) , va plati , in intregime, cheltuielile de judecata.
Insa, in cazul divortului, este posibila compensarea acestora.
Recunoasterea ,la prima zi de infatisare, a pretentiilor reclamantului, conduce catre exonerarera de la plata acestor cheltuieli.
Conform art. 274 C. proc. civ. prevede că partea, care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
La baza obligaţiei de restituire a cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală. Partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuie să suporte cheltuielile făcute justificat, de partea cîştigătoare.
În lumina acestor principii, dispoziţiile alin. II din art. 274 C. proc. civ. trebuie puse în concordanţă cu prevederile art. 276 din acelaşi cod.
Astfel, sub aspectul cheltuielilor de judecată, poziţia juridică de parte cîştigătoare este determinată de raportul dintre conţinutul obiectului acţiunii şi rezultatul obţinut prin hotărîrea de soluţionare a litigiului.
În consecinţă, părţii ale cărei pretenţii sau apărări au fost admise în întregime i se vor acorda integral cheltuielile dovedite ca efectiv făcute, cu excepţia cazului prevăzut în art. 275 C. proc. civ., cînd pîrîtul, care nu fusese pus în întîrziere, a recunoscut la prima zi de înfăţişare pretenţiile reclamantului.
Cînd pretenţiile ce formează obiectul acţiunii au fost admise doar parţial, instanţa va acorda celui care a cîştigat procesul numai o parte din cheltuielile de judecată suportate, proporţional cu pretenţiile admise.
De asemenea se vor acorda în mod integral cheltuielile de judecată efectiv făcute, de partea cîştigătoare, cînd partea potrivnică prin atitudinea sa, a determinat pe reclamant să introducă acţiunea în modul în care a fost formulată.