O să încep prin a spune că ştiu că ceea ce urmează nu este o noutate pentru niciunul dintre voi. Că toţi ştim care este situaţia din sistemul sanitar. ªi totuşi sunt nişte gânduri şi întrebări pe care aş vrea să vi le împărtăşesc.
Am fost internată cu băieţelul meu de 6 luni. Nu are importanţă pentru ce, important este că, deşi ştiam şi până acum că este haos în spitale, acum am conştientizat de fapt cât de mare este acesta.
Pe lângă atitudinea personalului, de care s-a tot vorbit eu vreau să aduc în discuţie altceva. Probabil că voi fi catalogată ca snoabă, încrezută sau rasista. Nu sunt niciuna nici alta.
Cât am stat internaţi am constatat că, probabil mai mult de jumătate din persoanele de acolo făceau parte dintr-o anumită etnie, persoane care nu au plătit în viaţa lor asigurări de sănătate şi care beneficiază de aceleaşi servicii ca şi noi, dacă nu chiar mai bune în unele situaţii.
Am mai constatat că deşi, prin definiţie, CAS este o asigurare privată, banii noştri se duc la bugetul de stat, de acolo fiind redistribuţii către alte capitole bugetare, nu către sistemul sanitar. Mi se pare mie sau este o infracţiune??? În primul rând cred că de aceea sănătatea este la pământ. Deşi lunar noi dăm zeci de milioane de euro (cca. 4 mil. angajaţi*cel puţin 100 lei/lună) aceşti bani nu sunt trimişi acolo unde ni s-a spus că vor fi trimişi.
Nu mi se pare normal ca după atâţia ani în care am cotizat să nu avem niciun drept, să nu existe nicio diferenţiere între cei care cotizează şi cei care nu.
Nu spun că persoanele care nu cotizează nu au dreptul la asistenţă medicală, ba dimpotrivă, dar mi s-ar părea normal să existe o diferenţiere. Aşa cum de fapt există şi în celelalte state.
În situaţia aceasta mă întreb cum putem noi obliga statul să îşi îndeplinească obligaţiile, respectiv să vireze banii opriţi pt CAS doar pentru sănătate şi nu pt pomeni electorale ş.a.?
Cum putem obliga statul să ne respecte drepturile şi, după atâţia şi atâţia bani cotizaţi, să nu mai fim trataţi ca ultimii oameni şi să nu mai fim lăsaţi să murim cu zile pe banii noştri_
Ce putem face? Poate o acţiune colectivă, nu ştiu. Ceea ce ştiu este că trebuie să ne trezim din lentoare, să acţionăm şi să nu ne mai lăsăm călcaţi în picioare.
Ãsta este doar unul dintre abuzurile statului. La fel se întâmplă şi cu pensiile şi cu multe altele.