Magda Staicu a scris:
Cred ca oamenii, pe masura ce incep sa fie constienti ca pot pierde, devin partizanii jumatatilor de adevar sau ai minciunii ...
Si mai cred ca mecanismul este involuntar , cred ca tine la modul cel mai pur, de instinctul de conservare
Eu stiu daca-i chiar asa? :) Cunosc oameni care, desi sunt cat se poate de constienti ca pot pierde totul, n-au scapat niciun prilej public sau privat sa spuna sefului ce cred despre el. Putini, ce-i drept, dar exista. Unii dintre ei si-au primit si "rasplata".
Caci din acest motiv scriu acum. Majoritatea celor care au postat in acest topic detesta minciunile si nu-i iarta pe cei care mint. Nici cei care spun adevarul nu sunt iertati. As spune chiar ca, din toate punctele de vedere, cele mai grele pedepse le primesc cei care indraznesc sa spuna adevarul.
Mie, pana la aceasta varsta inaintata B-) , mi-au atras atentia persoanele care se incadreaza intr-o tipologie greu de inteles. Tacuti sau vorbareti, calmi sau agresivi, retrasi sau nu, exista persoane despre care nu vei afla niciodata nimic. Nu-ti vor spune nici daca cineva din familie este bolnav, nci daca si-au pierdut serviciul, nici daca sufletul lor plange. Probabil cred ca nu au dreptul sa-i impovareze si pe altii cu problemele lor sau poate ca asa au fost educati. Nu stiu care este motivul pentru care nu-ti vor spune niciodata nimic despre ei, dar tacerea lor nu are, din punctul meu de vedere, nicio legatura cu minciuna.