Adevar si minciuna

De ce a folosit Diana conjunctia copulativa in loc de conjunctia disjunctiva in titlul?
:hm:
M-a facut sa ma gadesc la ceea ce foarte antipaticul (insa genialul) N. Iorga a scris odata privitor la aceasta asociere:

Un adevăr şi o minciună formează o confuzie, un monstru periculos, fiindcă partea de adevăr ce este în el îl face să trăiască, pe când minciuna curată e stafie, e nimic.

...
Citind peste umarul meu Mordechai zambeste ironic (cum ii este felul) si exclama ca si Nietzsche prin 1878: Pamantesc, prea pamantesc!

Mordechai: Mi-am amintit cuvintele Domnului Strofelor si al Culorilor: Adevarul va va face liberi"
Umar: De ce trebuie sa faceti voi doi fum si sa dati viata ambiguitatilor? De ce nu vedeti, tu si Adalbert, lucrurile cum trebuie vazute? Simplu si usor de inteles, fara aroganta epistemologica a lui Adalbert si fara poetizarile tale fortzate, Mordechai? Adevarul este doar o proprietate a cunoasterii, nu una a realitatii.
Adalbert: Adevarul este un raport intre gandire si realitate, in sensul acordului primei cu a doua.
Umar: Aceasta definitie a adevarului este rezonabil de precisa in majoritatea situatiilor din viata insa luata in amanuntul este eronata. Eroarea provine din faptul ca adevarul matematic nu mai este un raport intre minte si perceptie ci este unul ipotetico-deductiv care, in general, nu are nici o legatura cu ceea ce numim noi realitate perceputa. De altfel, matematica moderna nu mai foloseste axiome - adevaruri autoevidente de genul afirmatiei ca intregul e mai mare decat partea - ci postulate, adica propozitii a caror valoare depinde de consecintele care se deduc din acestea (Lobacevski postuleaza ca printr-un punct exterior unei drepte se pot duce un numar infinit de paralele la acea dreapta iar Riemann postuleaza inversul acestei propozitii. Cu toate ca sunt in antiteza ambele sisteme sunt perfect coerente si adevarate.
Mordechai: Astea-s prostii de goy! Domnul ne-a promis: "Adevarul va va face liberi" Adevarul este lucrul acela magic care ne va elibera.
Umar: Atunci, de ce oare Domnul Emotiilor a omis sa ne spuna despre ce fel de eliberare e vorba. Eliberarea de realitate? Eliberarea de noi? De ce nu se arata Adevarul intr-un mod care sa-l faca de necontestat daca Domnul Ecuatiilor l-a conceput ca pe o unealta prin care ne putem elibera?
Mordechai: Poate ca este de natura Adevarului sa nu se arate, sa nu fie cunoscut si sa nu poata fi definit. Poate ca relatia noastra cu adevarul este similara cu relatia noastra cu Domnul Muzicii, Emotiei si Culorilor: Cu cat avem iluzia ca ne apropiem de El cu atat se departeaza pentru ca efortul de a afla Adevarul (calea spre el) e tot ceea ce putem noi sa primim vreodata. Si, de asemenea, tot cee ce avem nevoie pentru a ne elibera.

u.b.i.k.a scris:
Domnul ne-a promis: "Adevarul va va face liberi"

Pornind de la afirmaţia lui J.P.Sartre că emoţia produce realitatea şi nu invers, îmi pun şi eu aceeaşi întrebare: ce ne promite Domnul, de fapt? Eliberarea de realitate? Eliberarea de noi? De sufletele noastre aflate în “imposibilitatea de a se adapta la o anumită situaţie”?
Aţi definit dragostea ca fiind modalitatea prin care mintea ne satisface nevoile sufleteşti; iar atunci când joaca cu emoţiile şi cu realitatea este prea mult pentru sufletele noastre fragile, cautam în adevăr, ce?... eliberarea de noi, cei care, de fapt, am creat realitatea, prin emoţia noastră izvorâtă din propriile nevoi sufleteşti…
Si atunci, întrebarea: care adevăr?
Si răspunsul meu: nu există nici un adevăr venit de aiurea care să ne elibereze vreodată, căci singurul care contează e cel creat de noi.
Si ‘sfatul’: să ne creăm adevăruri pe care să le putem chiar şi îndrăgi, nu doar suporta.
Asta, dacă am înţeles bine ce aţi vrut să ziceţi…
Dacă nu, de vină e, ca de obicei, ironico-cinicul, Mordechai, care se tot bagă spre a ne ameţi cu magia lui…

Lili a constatat:

Dacă nu, de vină e, ca de obicei, ironico-cinicul, Mordechai, care se tot bagă spre a ne ameţi cu magia lui…

I-ai incurcat! Umar ne nauceste...:bow:Interesant este ca toti au dreptate!

Daca oamenii ar fi depus atata ravna si amor propriu in cautarea adevarului, pe cat au cheltuit intodeauna pentru a-si sustine parerile personale, stiinta si gandirea omeneasca ar fi progresat cu mult mai mult. Dar cu toate acestea , si cei care cauta adevarul, dupa ce l-au gasit, cauta minciuna!

“Adevarul va va elibera”… Cuvinte mari… Care Adevar ne va elibera de…?
Zburatacind cu mintea - evident :) - la asemenea inaltimi ne detasam - as zice riscant - de realitatea imediata, de aceea pe care zilnic o traim… La “nivel cotidian” adevar si minciuna sunt mult mai simple… Adevar si minciuna pentru ca – din pacate – in cotidian cele mai multe miciuni cuprind un crampei de adevar – de aceea sunt periculoase aceste minciuni, pentru ca distrug, adesea, si pentru ca “stramba” caracterul unor oameni…
Adevar si minciuna pentru ca nu pot exista… independent…

A scrie si a vorbi frumos despre adevar, minciuna, realitate, emotii e una - dar a trai frumos - la nivelul ridicat (elevat) al teoriilor - este ceva mai dificil…
Si, asa, ajung din nou la adevar si minciuna: una gandesc oamenii, alta spun si alta faptuiesc…

Citeam pe undeva ca o filosofie eficace implica nesinceritate… De aceea ma cam feresc sa “filosofez”…
Daca sunt sincera fatza de mine sau fatza de ceilalti nu inseamna ca sunt adevarate eventualele concluzii la care ajung… Sigur ca imi pot schimba parerea cu privire la anumite chestiuni – mai ales in urma unor experiente – dar aceasta nu inseamna ca as minti… ci doar ca noua experienta a luat locul celeilalte – si aceasta nu inseamna contrazicere… si cu atat mai putin inseamna minciuna…

La care Adevar se refera Domnul Muzicii, al Culorilor…? Poate la… Armonie… la redescoperirea ritmului care ne armonizeaza cu tot ceea ce este in afara noastra… Atunci vom fi liberi: cand vom putea trai in armonie cu noi insine si cu tot ceea ce este in jurul nostru. Si nu putem ajunge la aceasta armonie filosofand, ci doar traind (eventual filosofand si traind in “litera” propriei filosofii). Nu putem atinge aceasta armonie rostind jumatati de adevar la fiecare trei cuvinte… Nu putem ajunge la armonizarea cu ceea ce este in jurul nostru cat timp dezordinea este in interior, cat timp gandul, vorba si fapta sunt… disociate… Cand un adevar (adevarul meu) imi sta pe buze dar nu-l rostesc produc in mine un sunet fals, un dezacord fatza de ritmul natural… Facand prea des aceasta as ajunge sa dansez pe ritmuri deloc armonioase si – culmea! – compozitor si interpret as fi chiar eu…

Omul - cred - nu trebuie sa caute ceva… trebuie doar sa-si deschida sufletul… (cu riscurile cele mai mari, dar cele mai putine)… Va avea atunci tot ceea ce are nevoie, pentru ca Domnul Muzicii isi indreapta privirea spre el…

Din pacate – as zice – intrebarea centrala a acestui subiect nu este: Unde este adevarul, calea si viata?

Intrebarile sunt simple, daca nu chiar simpliste: de ce mint oamenii chiar si atunci cand nu-i costa nimic sa rosteasca adevarul? Adevarul “lor”, adevarul “momentului”… De ce se ascund oamenii sub masti care – mai devreme sau mai tarziu – cad (si toti stim acest lucru)? Sigur, cunosc raspunsul (raspunsurile), as zice… Dar de ce?! :)