Adevar si minciuna

eumarian a scris:

Dar de ce presupuneti ca cine va spune lucruri neplacute e sincer? Atentie, cand esti certat cu cineva, ti se pare sincer ca ala e un bou. Ce legatura are aceasta sinceritate cu adevarul? Dar mai sunt si unii care jignesc gratuit si se investmanta in candoarea adevarului, desi spun o minciuna. De exemplu fraza "azi nu am chef sa vorbesc cu tine" este o minciuna, fiind clar o exagerare, din motivele prezentate.

De regula, nu ni se spun lucruri neplacute, iar cand o face un prieten (si nu tine sema de conjunctura), cam suna a rautate. De aceea spun ca poate fi dezastruos.
In privinta boilor... ehei, ... sunt multe de spus! Eu cred ca putem ramane obiectivi, chiar daca X ne supara, si putem sa spunem adevarul, chiar daca ne muscam buzele (cand e vorba de rautate). Nu cred ca avem dreptul sa spunem un adevar care doare in forma bruta, pentru ca, inainte de orice, trebuie sa fim oameni.

eumarian a scris:
Cum poti fi sigur de o fraza ca "azi nu am chef sa aud ce spui"? Toata ziua? Cu mine precis? Este cheful asta ceva obiectiv? Nu iti trece in 10 minute?

Da, pot fi sigur de o asemenea fraza! Exista oameni care chiar simt nevoia ca – din cand in cand – sa ramana numai cu gandurile lor… Sa aiba “un timp” care sa fie numai al lor – si nu e nimic rau in aceasta… pana cand acel “mine precis” (un vecin, o ruda, un prieten etc) zice ca e o minciuna si ca nimeni nu-si poate dori asa ceva… Ceea ce unii nu cunosc nu inseamna ca nu exista.
Asadar, din cand in cand, acest “chef” poate fi obiectiv…

eumarian a scris:
"vreau la mare/sa fie soare / sa fiu cu tine / sa fie bine". Asta e cea mai banala forma de adevar, a spune tot ce-ai in cap

Cele scrise mai sus pot exprima… o dorinta… Si e gresit ca cineva sa dea glas dorintei? Daca "iese-iese" daca nu… data viitoare…

eumarian a scris:
Apoi, cum o sa se cunoasca fiecare pe sine? E cel mai greu lucru, cum spunea inteleptul: "Cunoaste-te pe tine insuti".

V-ati gandit ca a “spune ceea ce gandesti” poate fi nu doar un mod de a te cunoaste dar si unul de a te… transforma intr-o persoana mai buna, mai toleranta, mai politicoasa, mai… obiectiva? Sigur ca politetea e ceva si adevarul este altceva… Dar… e chiar imposibil (in fine, improbabil? ) ca cineva sa ajunga a gandi frumos, a se comporta frumos, a vorbi frumos cu ceilalti tocmai pentru ca isi doreste ca gandul, vorba si fapta sa fie “in consens”?

Incerc sa exprim ideea ca exista in realitate oameni care chiar sunt ceea ce par a fi… asumandu-si… riscuri... de ordin social, in primul rand. Exista oameni care nu stiu sa minta… carora le “sare adevarul de pe buze”… Sa fie un defect care trebuie corectat prin… infranare?
later edit: sa nu se inteleaga - cumva! - ca ma numar printre acestia! :">

eumarian a scris:
Sinceritatea de genul asta e un semn al neseriozitatii, Maria ba il iubeste pe Ion, ba il vrea acum pe Vasile, ba e convinsa ca era mai bine la Ion, ba crede ca Ion nu o respecta etc.

Aici nu e neaparat vorba despre neseriozitate cat mai mult despre… nehotarare… A recunoaste (a-ti da seama) ca esti nehotarat inseamna a mai “cunoaste” ceva despre tine…

eumarian a scris:
Cand vorbesti cu un batran nu-i vei spune tot ce gandesti ("oh, ce ten cutat aveti").

Nici nu gandesc asa ceva!!! Dar daca ma intreaba ce parere am despre tenul sau... :">
Nu as fi spus bunicilor ca ma plictisesc la opera, dar le-as fi spus ca nu-mi place…
Daca nu le-as spune as putea ajunge sa merg saptamanal la opera si daca m-as plictisi ar avea de suferit… sistemul imunitar! E ca si cum as purta mereu si mereu pantofi care ma strang si-mi fac rani!!

Oricum, nu voi spune niciodata ca imi place sa miros papadii doar pentru a face cuiva pe plac… Asa cum nu as ascunde ceea ce-mi place doar pentru ca unora nu le place…
Atunci cand intreb ceva imi doresc un raspuns sincer – adica obiectiv – iar atunci cand mi se pun intrebari ofer un raspuns… chiar daca se poate intampla sa nu fie cel asteptat.

:oops:
trope_doi a scris, in primul mesaj din acest topic:
Cum sa raspunzi “M-am cam plictisit” (daca asa a fost) - unei persoane care te intreaba “Te-ai simtit bine in compania mea?” Adevarul este ca cine pune o intrebare trebuie sa isi asume rapsunsul… Dar si cel care raspunde...
Daca te-ai plictisit si spui ca te-ai simtit bine risti sa fii, din nou, invitat – si in acest caz e posibil sa inceapa un sir de minciuni…

Altfel spus: raspunsul la intrebari precise sa fie sincer, comportamentul sa fie sincer, relatiile sa fie sincere. Ca a-i spune cuiva – pur si simplu: “azi arati rau” e… stupid; chiar daca asa crezi, de ce sa o spui daca nu esti intrebat?! Si… ce fel de prieten e acela care-i capabil sa… isi critice prietenii in public?

:bow: De acord, in relatiile personale e bine sa fim sinceri, dar e si mai bine sa fim intelepti si statornici. Eu admir foarte mult persoanele pline de tact, in special pentru ca-mi lipseste complet :tooth:

Ma gandeam deunazi care este cea mai mincinoasa profesie si ca ar fi tare greu unui om onest sa se faca agent imobiliar de inchirieri. Nu ma refer la cei 10% care apara interesele ambelor parti, ci la cei multi care prezinta imobilul cu bulina ca ceva normal (de ultima ora e sa spui ca i-au pus bulina ca sa poata accesa fonduri europene, dar de fapt el ar avea ziduri de 5 metri, cat in Japonia). E si greu sa trebuiasca sa minti asa habitual, ma gandesc daca au vreo scoala unde sa invete.

Nimeni nu-ti zice cat de subiectiv e Adevarul,
Dar toti iti spun ca sa nu minti

Garry Jules - Something else - later edit :blush2:

Incitat oarecum de problema aceasta a adevarului si a minciunii am construit o poveste in jurul unei intamplari vechi. Povestea o puteti gasi aici:
[ link extern ] /
Marturisesc ca m-am gandit si la bokononismul inventat de domnul Vonnegut si mai ales la notiunea de foma, care este nu numai esenta bokononismului ci, desigur, chiar esenta relatiilor interumane din societatea noastra capitalist-utopica. Notiune aceasta, foma, poate fi definita ca fiind un mic neadevar care daca este folosit corect devine folositor.
Pe scurt, Albrecht, olandezul roscovan din povestea mea, foloseste foma pentru a-i ajuta pe cei din jurul lui sa supravietuiasca intr-o lume in care adevarul te ucide. Pentru ca aceasta e realitatea de zi-cu-zi in KZ Buchenwald ( In traducere inseamna "Padurea de mesteceni" ... ce nume romantic pentru un loc sinistru!) Acolo, in preajma lui Sommer si a celorlalti dementi ajunsi stapani cu drept de viata si moarte peste semenii lor, (carora, insa, turma de dementi nu le recunosc nici o legatura cu "rasa" din isi inchipuie ca ei fac parte) adevarul este nociv-ucigator iar minciuna este eliberatoare. Nu este doar un loc sinistru, doar un abator unde oamenii nevinovati atarna spanzurati cu mainile la spate pana mor. Nu! "Padurea de mesteceni" este, in esenta ei, o lumea intoarsa pe dos. Este un microunivers in care minciuna e buna iar adevarul e rau. Iar "boala" aceasta care afecteaza realitatea dinauntrul lagarului este contagioasa. Contagiunea se intinde pana va cuprinde si va distruge intreaga realitate in felul descris de Borges in "Tlon, Uqbar, Orbis Tertius". In aceasta lume rasturnata minciuna devine adevar iar olandezul, care in conditii normale ar fi doar un mincinos simpatic, devine un fel de profet.
Daca aceasta rasturnare vi se pare paradoxala va amintesc ca rabbi Mordechai Buxbaum sustine ca paradoxurile apar doar acolo unde teoria este inconsistenta, fiind dovada cea mai clara ca teoria e gresita si ca trebuie modificata.
Cu alte cuvinte, ceea ce vreau eu sa spun aici este ca intr-o lume in care valorile morale sunt batjocorite, umilite, calcate in picioare, considerate dejectii, etc. minciuna care vorbeste despre cum ar trebui sa fie realitatea nu este rea ci imperios necesara. Adevarul care ucide nu face doua parale pentru ca nu mai ramane nimeni care sa-l cunoasca.
...

Open your eyes, look within. Are you satisfied with the life you're living?
Bob Marley

pentru adevar, kaddish

Notiunea aceasta, foma, poate fi definita ca fiind un mic neadevar care daca este folosit corect devine folositor.

Live by the foma that make you brave and kind and healthy and happy...

Pe scurt, Albrecht, olandezul roscovan din povestea mea, foloseste foma pentru a-i ajuta pe cei din jurul lui sa supravietuiasca intr-o lume in care adevarul te ucide

Povestea m-a dus cu gandul la regretatul fotograf Kevin Carter, care a reusit sa fotografieze realitatea:

[ link extern ]

...dar care, din pacate, nu a reusit sa indure aceast adevar...