protectia banilor primiti de la parinti.

Domnul meu,
Si cu pacate pe constiinta si cu sufletul in rai, nu se poate... Mi se pare ca relatia cu sotia nu e tocmai buna, odata ce aceasta ar fi deranjata de unele precizari ale adevarului intr-un act sau altul.
Daca asa merg lucrurile atunci cand este bine, ma tem ca nicio alta metoda in afara de una drastica nu va va putea proteja corespunzator atunci cand nu merge bine. Iar cea drastica este cea pe care ati aratat-o dv.
Oricum, care este motivul pentru care nu doriti sa fie specificat donatie?
Orice mentiune care nu oglindeste cat mai corect adevarul are dezavantajul ca, in timp, oricat de bine ar fi facuta, sa-si arate defectele. Acesta este un risc pe care ar trebui sa vi-l asumati.
Ar trebui sa cunosc mai multe amanunte ale situatiei de fapt ca sa va pot recomanda o solutie. Niciuna nu este insa mai buna ca cea mentionata de dv.

Multumesc pentru raspuns.
Sotia mea doreste sa fie protejata in eventualitatea in care in viitor se va intampla ceva cu mine (deoarece eu am avut la un moment dat o serie de probleme medicale serioase, care este posibil sa reapara). Cel putin acesta este motivul pe care mi-l spune. Se teme ca va fi data afara din casa de parintii mei. Acesata este motivul pentru care doreste sa apara si numele ei pe contractul de vanzare-cumparare al casei, si nu doreste ca sa existe mentiunea "Imobilul a fost cumparat cu banii primiti in totalitate de la parinti". Se teme ca daca aceasta mentiune apare, ar putea sa fie scoasa din casa, in situatia in care ceva se va intampla cu mine. In plus, un motiv nerostit, dar pe care il banuiesc, se teme ca la un moment-dat in viata sa nu fie parasita de mine, si data afara din casa. Pe scurt, doreste sa fie protejata financiar in viitor.
Eu unul nu am nimic impotriva ca totul sa ramana sotiei mele in situatia in care ceva se intampla cu mine. Dar doresc in acelasi timp sa fiu si eu protejat financiar in situatia in care relatia dintre mine si sotia mea se deterioreaza la un moment dat, de exemplu din vina ei si nu a mea.
Si acum o intrebare. Ce sanse am de a recupera banii primiti de la parinti (sau cea mai mare parte din ei) in cazul urmatorului scenariu ?
- se face donatia unei mari sume de bani, cu acte in regula, la notar, intre parintii mei si mine , in actul de donatie se specifica ca parintii doneaza suma X, care se depune in contul XXXXXX , in vederea achizitionarii imobilului din strada X, nr.X, etc
- se semneaza contractul de vanzare-cumparare, un contract obisnuit, fara mentiuni speciale, cumparatori fiind eu si sotia mea.
-plata se face din contul XXXXXX (in care au fost donati banii) catre contul cumparatorului.
-actul de donatie a banilor si hartia de la banca de transfer a banilor sunt pastrate.
In situata aceasta, intr-un nefericit proces de partaj, cred ca se poate proba faptul ca eu am avut cea mai mare cotributie la cumpararea casei. Dar oare ce se intampla daca banii nu se transfera din contul meu in contul vanzatorului, ci se retrage in ziua tranzactiei exact suma necesara achizitionarii imobilului, se dau banii in mana vanzatorului, si nu exista decat chitanta de la banca de retragere a sumei de bani cu care a fost cumparat imobilul?

Ambele variante gandite de dvs sunt foarte bune.
Pe de alta parte trebuie sa-i explicati sotiei ca in eventualitate in care se intampla ceva cu dvs. (si daca nu aveti copii) ea ca sotie supravietuitoare in concurs cu ascendentii privilegiati adica parintii dvs. (frati aveti?) are dreptul la 1/2 din mostenire.Cota care s-ar putea mari (fara a incalca rezerva parintilor) in cazul in care ii lasati si un testament. Daca nu o multumesc nici aceste lucruri ... ma tem ca va trebuie alta nevasta (scuzati-ma dar aud povesti din astea atat de des... uneori oamenii se dovedesc doar nestiutori cu privire la drepturile pe care le au... alteori nu vor sa le auda pentru ca li se pare mai interesant ce le-a povestit vecina, etc).

Pai... nu e chiar asa...
In varianta donatiei banilor, prima, mostenitorii pot ataca vanzarea pe motiv ca acela este un bun propriu, provenit din bani proprii (donatie din partea parintilor catre dv.). Si se ajunge acolo unde s-ar ajunge daca sotia nu ar fi trecuta pe act; si cu niste cheltuieli de judecata datoare in plus, cu atat mai mult cu cat dv. puneti la dispozitia lor inca de acum toate probele de care sa se foloseasca.

In cazul celalalt, e cam acelasi lucru. Caci daca acel contract prevede plata lichida, iar in aceeasi zi s-a retras cam aceeasi suma din contul dv. personal (adica bun propriu), atunci sotia trebuie sa demonstreze contrariul. Si ce poate aduce in sustinerea ei decat martori? Care cat de credibili vor fi daca nu au pe ce se baza?

Cred ca ar fi variante (donatia catre ambii soti, un testament care sa-i dea sotiei un drept de abitatie), dar trebuie analizata fiecare chestiune in parte ca sa nu existe dubii. Fiecare situatie are o solutie individuala, nu exista reguli generale (asa cum se crede) bune pentru toti.