bejanandrei a scris:
Garantul incearca sa se apere si se foloseste de greseala pe care a facuto banca respectiv luarea in garantie al unui bun imobil fara existenta unui interes comercial.
Banca nu a facut nicio greseala. Daca garantul a indeplinit conditiile de bonitate cerute, totul a fost ok dpdv al bancii.
Treaba cu interesul prezinta relevanta, mai degraba, in raporturile dintre administrator si societate (AGA).
Acum, presupun ca in speta societatea – garant este o SRL.
In cazul acestor societati nu se aplica, de drept, prevederile art 153 ind. 22 LSC despre care ai facut vorbire intr-o postare anterioara, deoarece art. 197 alin. (4) LSC spune urmatoarele: ''dispozitiile privitoare la administrarea societatilor pe actiuni nu sunt aplicabile societatilor cu raspundere limitata, indiferent daca sunt sau nu supuse obligatiei de auditare''.
In cazul SRL-urilor, legea nu impune nicio limitare in ceea ce priveste posibilitatea administratorului de a instraina /gaja /ipoteca active si, pe cale de consecinta, in absenta unor prevederi restrictive ale actului constitutiv sau ale unei HAGA de limitare a puterilor sale, administratorul este liber sa incheie orice tip de acte impuse de activitatea comerciala a societatii, inclusiv acte de instrainare /gajare /ipotecare ale activelor societatii.
Sa presupunem ca prin actul constitutiv, sau printr-o HAGA ulterioara, s-ar fi limitat puterile administratorului, in sensul ca acestuia i-ar fi fost interzisa incheierea unor acte de instrainare /gajare /ipotecare ale activelor societatii, fara o prealabila aprobarea a AGA.
Pentru aceasta ipoteza, art. 55 alin. (2) LSC arata urmatoarele: ''clauzele actului constitutiv ori hotararile organelor statutare ale societatii care limiteaza puterile conferite de lege acestor organe, sunt inopozabile tertilor, chiar daca au fost publicate''.
Prin urmare, in cazul in care actul constitutiv (sau o HAGA) ar interzice administratorului incheierea unor acte de instrainare /gajare /ipotecare ale activelor societatii, societatea respectiva este obligata sa incunostiinteze despre aceasta tertii (banca, societati de leasing, eventualii terti contractanti), deoarece aceasta interdictie reprezinta o limitare a puterilor de reprezentare conferite de lege administratorului (vezi, spre exemplu, art. 70, 72, 75 LSC), inopozabila tertilor in baza art. 55 alin. (2) LSC.
In lipsa unei asemenea incunostiintari, un eventual act juridic incheiat de administrator prin depasirea limitelor impuse prin actul constitutiv / HAGA este valabil si angajeaza societatea.
In caz de litigiu, societatea nu va putea invoca in apararea sa propria culpa care a constat in neaducerea la cunostinta tertilor a limitelor mandatului acordat administratorului.
Societatea va avea doar dreptul de a solicita in instanta atragerea raspunderii administratorului, daca prin incheierea respectivului act juridic i-au fost aduse prejudicii.
Insa, contestatia la executare, pentru motivele pe care le-ai aratat, nu va avea succes …