Intr-un poces civil in care s-a folosit drept proba numai un act sub semnatura privata careia i s-au adus adaugiri , si mai exista si alte acte care dovedesc reaua credinta a rclamantului se pot cere instantei incuviintarea de probe pentru restul de acte dar originalele se afla la reclamant?
Astfel exista copii la parat prin care se poate apara si din care reiese clar atitudinea nesincera a reclamantului si faptul ca acesta minte.Nu se detin originalele si deci nu pot fi ca si conforme cu originalul dar sunt scrise de catre parat.Cum se poate proceda? A avut loc prima infatisare si s-a admis proba cu martori si inscrisuri.Se poate cere in calitate de parat sa fie chemat la interogatoriu reclamantul?
Daca se admite se poate admite o lista cu intrebari cand trebuiesc depuse?
Se poate cere instantei o proba de scris a sotiei paratului care a scris si ea una din chitante , sotia nu este parte , insa acest inscris duce clar la aflarea adevarului?
In pararel daca se constata ca prin comparatie a orignalului prezentat de reclamant si copia paratului s-a adaugat un martor se poate cere instantei se suspende cauza sa intocmesca pr-verbal si sa inainteze dosarul catre procuror sau se face din oficiu?
Se poate arata instantei ca martorul este mincinos si nu a fost de fata sau se poate face de parat o alta actiune catre instanta?Ori se face plingere la procuror si se arat instantei?
Se poate cere o expertiza a scrisului sotiei acestuia ?Aveti idee cat costa?
Multumesc.
Administrarea probelor atit in cadrul procesului civil, cat si in cazul celui penal este strans legata de realizarea principiului fundamental al “aflarii adevarului”, iar acest obiectiv procesual se reflecta perfect in ”sistemul probatoriu” instituit atit prin Codul de procedura civila cat si prin Codul de procedura penala, ambele continand reguli pertinete referitoare la ”rolul activ al judecatorului” si la “sarcina probei”.
Intr-adevar, rolul instantei judecatoresti in probatiunea judiciara depinde de conceptia generala a sistemului procedural adoptat cu privire la misiunea judecatorului in desfasurarea procesului. Or, acest lucru este prevazut in art.129 alin.5 C.pr.civ. cat si in art.62 C.pr.pen.
In art.129. alin.5 C.pr.civ. se prevede ca “judecatorii au indatorirea sa staruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greseala pentru aflarea adevarului in cauza, pe baza stabilirii faptelor si prin aplicarea corecta a legii, in scopul pronuntarii unei hotarari temeinice si legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le considera necesare, chiar daca partile se impotrivesc” (adica pot ordona si din “oficiu” administrarea unor probe, atunci cand aceasta este necesar).