Care sunt lucrurile la care te uiti prima data cand deschizi un dosar?

ma uit in primul rand sa vad daca actiunea e timbrata...:)
citesc cu atentie cererea partii adverse,pt a vedea temeiul legal (mi s-a intamplat ca o parte sa invoce o lege care nu avea nicio legatura cu obligatia care facea obiectul litigiului)...

AVLIL a scris:

Desi... Nicoleta are dreptate, asa e, lucrurile interesante se depun spre finalul dosarului... Inca ma intreb de ce.

Eu ma refeream la cititul de la final catre capat. Daca cineva iti aduce o hotarare dintr-un dosar in care n-ai intrat, nu citesti intai solutia si apoi motivarea? Mie mi se pare firesc. In acest mod mie imi sar mult mai tare in ochi eventualele neconcordante intre considerente si dispozitiv. (de exemplu).
Acest "stil" , daca vrei, ajunge un fel de reflex, astfel incat prima citire (lasa-le pe urmatoarele cu atentie pe orice virgula si tot tacamul) mi se intampla sa o fac deandoaselea si acolo unde n-ar fi cazul, cu efecte surprinzatoare (ca in exemplul dat mai sus, in care, daca ma ascultau economiseau o caciula de bani. Acolo chiar nu era treaba mea sa verific actul; eram acolo in alt scop si imi ... omoram timpul pana la plecarea la o intrunire)
Noutatile de la sfarsit nu sunt intotdeauna "bomboana de pe tort" cum ar crede unii. Sunt si acte slabe ale adversarului - depinde de cauza.
Daca, de exemplu, (extraprocesual) cer vanzatorului niste documente pentru verificarea situatiei juridice a unui imobil si imi da cam toate hartiile dar a "uitat" un act pe care zice ca mi-l aduce poimamine, apoi actul ala il citesc de 100 de ori. Acolo e un punct slab: si-l gasesc, nu se poate sa nu-l gasesc (aproape fara exceptie unii cred ca ti-au adormit simturile cu documentele initiale care verifica povestea lor si in ultimul apare "soparla" despre care vorbeam mai sus).
Inscrisurile "bomboana de pe tort" sunt alta poveste. De exemplu, fara a fi neaparat cele mai importante (adica solutia favorabila s-ar putea da si fara ele) contin totusi anumite elemente care permit instantei superioare (sau procurorului dupa ce a primit referatul organului de urm. pen, sau mai stiu eu cui) sa intorca o solutie proasta fara sa "loveasca" in cea inferioara. Ceva de genul: in raport de probele noi... (care in paranteza fie spus n-aveau nimic atat de nou).... Si exemplele pot continua...

romascanu a scris:

AVLIL a scris:

Desi... Nicoleta are dreptate, asa e, lucrurile interesante se depun spre finalul dosarului... Inca ma intreb de ce.

Eu ma refeream la cititul de la final catre capat. Daca cineva iti aduce o hotarare dintr-un dosar in care n-ai intrat, nu citesti intai solutia si apoi motivarea? Mie mi se pare firesc. In acest mod mie imi sar mult mai tare in ochi eventualele neconcordante intre considerente si dispozitiv. (de exeemplu).
Acest "stil" , daca vrei, ajunge un fel de reflex, astfel incat prima citire (lasa-le pe urmatoarele cu atentie pe orice virgula si tot tacamul) mi se intampla sa o fac deandoaselea si acolo unde n-ar fi cazul, cu efecte surprinzatoare (ca in exemplul dat mai sus, in care, daca ma ascultau economiseau o caciula de bani. Acolo chiar nu era treaba mea sa verific actu de-a fir a par; eram intr-o vizita si-mi omoram timpul pana la plecarea impreuna cu cel ce facea adevarata verificare.).
Noutatile de la sfarsit nu sunt intotdeauna "bomboana de pe tort" cum ar crede unii. Sunt si acte slabe ale adversarului - depinde de cauza.
Daca de exemplu (extraprocesual) cer vanzatorului niste documente pentru verificarea situatiei juridice a unui imobil si imi da cam toate hartiile dar a "uitat" unul pe care zice ca mi-l aduce poimamine, apoi actul ala il citesc de 100 de ori. Acolo e un punct slab: si-l gasesc, nu se poate sa nu-l gasesc (aproape fara exceptie unii cred ca ti-au adormit simturile cu documentele initiale care verifica povestea lor si in ultimul apare "soparla" despre care vorbeam mai sus).
Inscrisurile "bomboana de pe tort" sunt alta poveste. De exemplu, fara a fi neaparat cele mai importante (adica solutia favorabila s-ar putea da si fara ele) contin totusi anumite elemente care permit instantei superioare (sau procurorului dupa ce a primit referatul organului de urm. pen, sau mai stiu eu cui) sa intorca o solutie proasta fara sa "loveasca" in cea inferioara. Ceva de genul: in raport de probele noi... (care in paranteza fie spus n-aveau nimic atat de nou).... Si exemplele pot continua...

Am avut la un moment dat un dosar in constatarea nulitatii unui contract de vanzare-cumparare a unui teren... Dosarul a ajuns la mine in recurs, clientul meu era disperat, se judeca de 3 ani si avea toate sansele sa piarda terenul, din doua motive:
1. nimeni nu observase in acest timp, din schitele cadastrale aflate la dosar, ca persoana in cauza nu fusese corect pusa in posesie, potrivit actelor terenul aflandu-se cu vreo 50 de metri mai sus decat cel delimitat la fata locului;
2. clientul meu avea un extras de carte funciara, fara ca totusi in cartea funciara nr.... sa apara scris ceva, aceasta fusese creata, deschisa, dar registratorul, in graba mare, eliberase extrasul si uitase sa mai faca mentiunile necesare chiar in cuprinsul cartii; din fericire clientul meu avea inca cererea de inscriere a dreptului sau in CF, cu data anterioara celui care se inscrisese ulterior.
Poate ca nici eu nu m-as fi uitat cu toata atentia pe acele schite (in fond se administrasera 3 expertize in cauza), dar am pornit de la hotararea pronuntata in apel (deci tot de la coada la cap), unde un judecator exprimase opinie separata - speta in sine era mai ampla, dar avand in vedere incurcatura, nu se putea lamuri cauza nici sub celelalte aspecte; am castigat abia in recurs, dupa clarificarea acestui aspect.
Pana la urma, indiferent de la ce pornim, care este rationamentul, nu trebuie omisa examinarea niciunui act din dosar, nu trebuie insusit niciun punct de vedere anterior exprimat, ci avocatul trebuie sa-si formeze opinia si sa-si argumenteze sustinetrile, raportandu-se la toate probele din dosar.

Da, eu cred ca am priceput alta idee din ce ai spus, Nicoleta...
Eu nu citesc nimic de la coada la cap, ci de la inceput. daca cineva imi aduce o hotarare, primul lucru pe care il intreb e: actiunea initiala, o aveti?
Intreb omul ce a primit, imi aruinc, poate, un ochi pe dispozitiv in intalnire, dar cand citesc actul, il citesc de la cap la coada.
Cred ca e o chestiune de stil, de cum te formezi... Nu cred ca are atat de mare influienta asupra profesionalismului... Un avocat bun citeste tot, indiferrent de obisnuinta ordinii...

Eu, de exemplu, nu citesc niciun act cu o prioritate fata de celelalte; chiar daca mi-a parvenit un act cu intarziere, nu presupun ca ar fi mai interesant ca celelalte pe care le am. de asemenea, depinde si de act, in sensul ca si actele le citesc tot in ordine cronologica. Chiar daca nu sunt din dosare de instanta.
Eu insa le citesc la fel, caci nu pot sti cat de interesant i s-a parit actul lyui x sau lui y si nici nu pot presupune ca acelasi interes il va avea si pentru mine.
Prefer sa evaluez actele, indiferent de ceea ce crede clientul, partea adversa etc. Sa-mi fac propria parere, neinfluientata.
Probabil ca iti dezvolti anumite instincte in timp, dar eu nu prea cred in ele... imi sp[unea cineva ca uun avocat e mort daca pleaca de la presupuneri. B-) Asa ca, nu presupun nimic din ceea ce nu cunosc, nu-mi fac propriul scenariu din elementele lipsa, ci incerc sa le aflu.

E doar alt stil. Interesant exemplul Lorenei.