DIVORT -PARTAJ CU UN CETATEAN STRAIN

In cazul dvs sunt aplicabile prevederile Legii 105/1992 privind reglementarea raporturilor de drept international privat. Astfel, in art 20 se arata ca: "relaţiile personale şi patrimoniale dintre soţi sunt supuse legii naţionale comune, iar în cazul în care au cetăţenii deosebite, sunt supuse legii domiciliului lor comun". Daca ati avut ultimul domiciliu in Marea Britanie nu puteti divorta aici in Romania.

Av. Claudiu Sorin Feteanu

Eu am o alta opinie.
Avem casatorie transcrisa in Romania , unul dintre soti este roman si o resedinta a sotilor in tara ( casa de vacanta)
In ceea ce priveste competentele de solutionare a unor cereri avand ca obiect divortul international, Inalta Curte de Casatie si Justitie s-a pronuntat ca si regulator de competenta prin decizia nr. 3295 din 3 septembrie 2003.

„Regulatorul de competenta solicitat poarta asupra unui conflict pozitiv de competenta cu element de extraneitate, fiind incidente, ca atare, dispozitiile art. 150 pct. 1 din legea 105/1992. Daca partile nu au domiciliul in tara, teritorial competenta se determina conform art. 155 din legea 105/1992, fiind inaplicabile pentru absenta ipotezei de reglementare, particulara spetei, normele art. 607 Cod procedura civila. In cazul in care sotii au domiciliul in strainatate si casatoria s-a inregistrat in Romania, actiunile de divort introduse de soti, unul fiind cetetean roman, impotriva celuilalt, sunt de competenta Judecatoriei Sectorului 1, conform art. 150 pct.1 si art. 155 din legea 105/1992.”

Pe de alta parte Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului, care a intrat in vigoare la 1 martie 2005 prevede ca:
- in baza art. 3 alin. 1 lit. a, oricare dintre soti poate introduce o cerere de divort daca pe teritoriul Romaniei se afla fie resedinta obisnuita actuala a sotilor; fie ultima resedinta obisnuita a sotilor, in masura in care unul dintre ei mai locuieste acolo; fie resedinta obisnuita a paratului; fie resedinta obisnuita a unuia dintre soti in caz de cerere comuna; fie, in ultimul rand, resedinta obisnuita a reclamantului in cazul in care acesta a locuit acolo cel putin un an inaintea introducerii cererii.

In privinta partajului de bunuri comune-imobilul aflandu-se in tara este supus reglementarilor prevazute de:
Legea nr. 105/1992 care reglementeaza raporturilor de drept international privat.
Art. 49. - Posesia, dreptul de proprietate si celelalte drepturi reale asupra bunurilor, inclusiv cele de garantii reale, sint cirmuite de legea locului unde acestea se afla sau sint situate, afara numai daca prin dispozitii speciale se prevede altfel.
Angajati avocat.

In sfarsit un raspuns competent si inteligibil! Situatia mea este "resedinta obisnuita a reclamantului in cazul in care acesta a locuit acolo cel putin un an inaintea introducerii cererii". Totusi, as avea nevoie sa aflu daca divortul este posibil si daca 1. nu exista dovada ca sotul ar fi de de acord cu divortul si 2. nu sunt martori care pot dovedi un motiv temeinic pentru divort?
Va mulltumesc.

Actiunea de divort poate fi admisa doar in conditiile in care se probeaza ca relatiile de familie sunt grav si iremediabil vatamate, asfel ca in aceste conditii convietuirea sotilor nu mai poate continua.
Cu alt cuvinte proba cu martori este imperios necesara pentru dovedirea motivelor de divort.
Legea permite in cazul divortului audierea si a martorilor rude si afini indiferent de grad.
Singura varianta in care nu este necesara probarea motivelor de divort, este cea a desfacerii casatoriei prin acordul sotilor.