albertokurtyan a scris:
Ruben,
Argumentele de genul ”așa am văzut eu cum fac alții” sau ”în Dragonul Roșu nu au case de marcat” sau ”vecinul meu mi-a spus că nu trebuie”, ”vărul meu nu a avut niciodată casă de marcat”...
sunt irelevante în discuțiile juridice.
Chiar și în cazul în care o instituție nu a solicitat un anume document sau nu a amendat pentru o anumită faptă... nu înseamnă că nu o va face pe viitor.
Iar exemplele de nerespectare a legii pot fi nelimitate.
Dacă vrei să faci afaceri cinstit și lucrezi serios, nu te încurci de niște nimicuri cum ar fi impozitele sau o casă de marcat.
Roagă-te să plătești cât mai multe impozite și taxe și să ai nevoie de cât mai multe case de marcat pentru că asta va însemna că ai venituri și încasări foarte mari.
Adevăratul om de afaceri nu se găinărește la nimicuri ci se concentrează pe afacere.
Alberto Kurtyan
:) frumoasa pledoaria...
Domnu' Alberto, realitatea vietii unui PFA care nu lucreaza ca PFA de om de afaceri ce este ci numai si numai din lipsa locurilor de munca decente, este ca isi face singur de lucru in conditiile in care, daca chiar vrei sa platesti toate taxele si toate cerintele legale posibile si imposibile, cheltuielile cu taxele, cu contractele obligatorii (cu diferite firme de salubrizare/paza/etc.) si cu tot felul de echipamente cerute prin cine stie ce Ordin/HG/OUG/Lege devin 100% din incasari. Ca sa nu zic ca toate cheltuielile astea pot depasi lejer incasarile, pentru noi, astia, "gainarii".
Asa ca domnu' avocat, noi, "gainarii" incercam sa fim cat mai la curent cu detaliile legilor statului, pentru a stii clar pe ce articole de lege ne incadram cu gainariile astea.
Si apoi ar mai fi ceva :-)
N-am nici o intentie sa ma rog sa platesc impozite mari. Din experienta mea de viata, intotdeauna cand am facut bani multi, am cheltuit la fel de mult - pentru un nivel de trai exact la fel cu cel pe care-l am cheltuind putin (si castigand putini bani). Hai sa-ti spun o poveste ce am citit-o intr-o revista dinasta ce se da pe baza de donatii:
Această povestire, cu numeroasele ei variante, a fost spusă de mii de ori. Nu cu mult timp în urmă, un bărbat în vârstă dintr-un sat din Benin (vestul Africii) le-a relatat unor tineri următoarea variantă.
Un pescar se întorcea acasă cu piroga lui şi se întâlni cu un expert în afaceri care venise să lucreze în această ţară în curs de dezvoltare. Expertul îl întrebă pe pescar de ce se întorcea acasă atât de devreme. Bărbatul îi spuse că ar mai fi putut sta, dar a prins destui peşti ca să-şi hrănească familia.
„ª-acum ce-ai de gând să faci cu restul timpului?“, îl întrebă expertul.
„Păi, mai pescuiesc un pic; mă joc cu copiii mei. În zăduful zilei ne odihnim cu toţii, iar seara luăm cina împreună. Apoi mă întâlnesc cu prietenii şi ascultăm puţină muzică. ªi aşa mai departe . . .“, îi răspunse pescarul.
Expertul în afaceri îi tăie vorba: „Ascultă, eu am făcut facultate şi am studiat chestii de genul ăsta. Lasă-mă să te ajut. Cred c-ar trebui să stai mai mult timp la pescuit. Ai câştiga mai mult şi, în scurtă vreme, ţi-ai putea cumpăra o barcă mai mare. Cu ea ai câştiga şi mai mult ş-ai putea să-ţi iei mai multe traulere“.
„ªi dup-aia?“, îl întrebă pescarul.
„Apoi, în loc să vinzi peştele printr-un intermediar, poţi negocia direct cu o fabrică sau, de ce nu, chiar să-ţi deschizi tu o fabrică de prelucrare a peştelui. Ai putea să te muţi din sat şi să te stabileşti în Cotonou, Paris sau New York, conducându-ţi afacerile de-acolo. Afacerea ta ar putea fi chiar cotată la bursă ş-ai putea câştiga milioane.“
„În cât timp s-ar putea face toate ăstea?“, îl întrebă pescarul.
„Probabil, în 15–20 de ani“, îi răspunse expertul.
„ªi dup-aia?“, întrebă din nou pescarul.
„Atunci începe adevărata viaţă“, îi explică expertul. „Ai putea să te retragi din afaceri şi să te muţi undeva departe de toată agitaţia, într-un sat izolat, de exemplu.“
„ªi dup-aia?“, întrebă pescarul.
„Apoi vei avea timp să mai pescuieşti un pic, să te joci cu copiii tăi, să te odihneşti în zăduful zilei, să iei cina în familie şi să te întâlneşti cu prietenii ca să ascultaţi puţină muzică.“
Acuma gandeste-te la pescarul asta ca la un PFA, iar la expert în afaceri ca la un avocat care-l pune la respect pe PFA-ul asta. :)