termen invocare - motive nul abs

Ce motive ati invocat prin contestatia initiala? #-o

Importanţa pe care o prezintă prima zi de înfăţişare în fiecare cauză civilă, rezultă din faptul că la acest moment părţile pot săvârşi anumite acte procesuale, menite a întregi cadrul iniţial al procesului şi a clarifica unele aspecte privind pretenţiile şi apărările lor.
Astfel, la prima zi de înfăţişare, reclamantul va putea solicita instanţei un termen pentru întregirea sau modificarea cererii (art.132 alin.1 C.proc.civ.). Cererile de întregire au ca obiect completarea lipsurilor din cuprinsul cererii iniţiale, iar cererile de modificare sunt acelea prin care reclamantul urmăreşte să schimbe unele elemente importante ale cererii de chemare în judecată, precum: părţile, obiectul cererii sau temeiul juridic al acesteia.
La prima zi de înfăţişare reclamantul poate propune probe noi, pe care nu le-a indicat în cererea introductivă de instanţă.

Da pentru toate intrebarile.
Se pot invoca exceptiile despre care vorbiti si puteti propune si probe, daca nu s-a discutat deja pe probe, ceea ce e putin probabil.

raspunsul este Da, INSA:

1. Nu atrage nulitatea deciziei de concediere lipsa din cuprinsul acesteia a listei locurilor de muncă disponibile în unitate. Având în vedere că sarcina probei în conflictele de muncă incumbă angajatorului, acesta va fi ţinut să probeze că şi-a îndeplinit obligaţia de a oferi salariatului concediat posibilitatea de a opta pentru un loc de muncă dintre cele disponibile existente în unitate. Dacă angajatorul şi-a îndeplinit obligaţia, dar nu a menţionat locurile de muncă disponibile în cuprinsul deciziei de concediere, sancţiunea nulităţii nu şi-ar atinge scopul. Dacă însă angajatorul nu poate proba îndeplinirea obligaţiei, lipsa menţiunii atrage nulitatea măsurii concedierii. (Magda Volonciu, Nulitatea absolută şi relativă în dreptul muncii, în Revista română de dreptul muncii nr. 2/2005, p. 61-63)

2. Lipsa indicării în cuprinsul deciziei de concediere a termenului şi a organului la care poate fi atacată nu atrage nulitatea acesteia, ci repunerea salariatului în termenul de atacare. Această soluţie este de aplicabilitate generală, în sensul că va fi incidentă în toate cazurile în care o decizie a angajatorului omite menţionarea termenului şi a organului la care se poate exercita calea de atac. (Ion Traian ªtefănescu, Tratat de dreptul muncii, vol. I, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2003, p. 567)

Reglementarea legala a conditiilor de fond si de forma ale actului prin care angajatorul dispune incetrea contractului individual de munca are ca scop prevenirea unor eventuale abuzuri ale acestuia, precum si asigurarea unor elemente de verificare a legalitatii si temeiniciei dispuse.
Codul muncii reglementeaza continutul deciziei de concediere in mai multe texte, situate in sectiuni diferite, chiar in capitole si titluri diferite - art.62 alin.2 ; art.74 alin.1; art.268 alin.2 ; art.73 alin.1.
Daca coroboram textele mentionate, elementele cadru care compun decizia de concediere sunt :
1. elementele de identificare ale angajatorului si cele referitoare la persoana vizata
2. motivarea deciziei , in fapt si in drept
3. durata preavizului
4. criteriile de stabilire a ordinii de prioritate in cazul concedierii colective
5. lista tuturor locurilor de munca disponibile din unitate si termenul in care salariatii urmeaza sa opteze pentru a ocupa un loc de munca
6. motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare sau motivele pentru care nu a fost efectuata cercetarea
7. termenul de contestare a deciziei
8. instanta competenta sa solutioneze contestatia.
9. data emiterii, semnatura si stampila angajatorului
10. comunicarea deciziei de concediere.

Vointa legiuitorului, reiterata in mai multe texte din Codul muncii - art.62 alin.2, art.268 alin.2 lit.e si f - , este in sensul ca absenta din decizie a termenului de contestare a deciziei si a instantei competenta sa solutioneze contestatia sa fie sanctionata cu nulitatea absoluta.
In acest sens, Curtea Constitutionala a decis ca apărarea împotriva unei măsuri abuzive nelegale ori neîntemeiate de îngrădire a exerciţiului dreptului la muncă constituie un drept constituţional fundamental al salariatului. Acest drept îl poate exercita numai în cunoştinţă de cauză, respectiv dacă este informat în mod corespunzător despre motivele de drept şi de fapt pe care angajatorul şi-a întemeiat decizia şi mijloacele procedurale prin care poate contesta măsura luată. .... vezi Decizia nr.506/2007 a Curtii Constitutionale