Cesiunea partilor sociale ale unui SRL este tot o forma de vanzare. Iar vanzarile intre soti sunt interzise.
Pentru exemplificare, citi link-ul de mai jos:
[ link extern ]
Cesiunea intre soti este posibilă daca este facuta cu titlu gratuit. Si aceasta deoarece donatiile intre soti nu sunt interzise de lege.
Pun aici o decizie a ICCJ din care reiese clar ca partile sociale se pot transmite cu titlu gratuit si fara nicio formalitate speciala:
Din analiza dispoziţiilor legale speciale aplicabile materiei, rezultă că actul de cesiune a părţilor sociale, chiar cu titlu gratuit, - nefiind menţionată printre excepţiile de la încheierea actului sub semnătură privată – nu trebuie să îmbrace pentru validitate, forma autentică. În consecinţă, de vreme ce legea specială nu pretinde îndeplinirea acestei formalităţi, în speţă nu sunt incidente dispoziţiile comune în materie cuprinse în prevederile art.813 Cod civil, întrucât dispoziţiile speciale au un caracter derogator.
Pe cale de consecinţă, nici cerinţa supralegalizării procurii speciale în temeiul căreia s-a încheiat actul adiţional nu trebuia îndeplinită, în considerarea faptului – corect reţinut de ambele instanţe – că această formalitate, atestă în sensul art.2 şi 5 din Convenţia de la Haga din 1961, autenticitatea semnăturii, calitatea în care a acţionat semnatarul actului, sau, după caz identitatea sigiliului şi a ştampilei de pe acest act, apostila fiind eliberată la cererea semnatarului actului, în speţă a reclamantului.
(Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia comercială decizia nr.788 din 28 februarie 2008)
Prin sentinţa civilă nr.926 din 29 iunie 2005 pronunţată în dosar nr.1860/2005 al Tribunalului Arad-Secţia comercială şi de contencios administrativ s-a respins ca nefondată acţiunea precizată formulată de reclamantul C.P. împotriva pârâţilor S.C. P.P. SRL, C.C., C.F. şi Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Arad având ca obiect constatarea nulităţii absolute a actului adiţional, a procurii şi a rezoluţiei nr.578/2002 a ORC Bihor.
Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut în esenţă că prin procura specială din 16 iunie 2001 dată şi semnată în faţa notarului în California reclamantul C.P. l-a mandatat pe pârâtul C.D. ca în numele său şi pentru sine să cesioneze cu titlu gratuit părţile sociale deţinute la S.C. P.P. SRL către pârâţii C.C.C. şi C.F. şi să efectueze orice act necesar pentru perfectarea cesiunii şi înregistrarea la Oficiul Registrului Comerţului şi la organele fiscale. În consecinţă, la adunarea generală a acţionarilor pârâtei S.C. P.P SRL din 16 iulie 2001 s-a adoptat o hotărâre prin care s-a modificat actul constitutiv al societăţii prin retragerea reclamantului şi cesionarea părţilor sociale către cei doi pârâţi. Acest act adiţional atestat sub nr.28/18 iulie 2001 de avocat a fost menţionat la ORC prin rezoluţia nr.5781/2002 şi ulterior pârâţii au decis mutarea sediului societăţii în Arad, încheind în acest sens actul adiţional atestat sub nr.83/1 iulie 2003, menţionat la ORC prin încheierea nr.22655/2003 a judecătorului delegat şi respectiv nr.7420/16 decembrie 2003 prin care s-a înmatriculat S.C. P.P. SRL. Apoi, prin hotărârea din 31 martie 2004 pârâtul C.C. şi-a cesionat părţile sociale noului asociat cooptat în societate, C.F. întocmind în acest sens actul adiţional atestat de avocat sub nr.38/31 martie 2004 şi menţionat la ORC prin încheierea nr.3746/7 aprilie 2004 a judecătorului delegat.
Raportat la această stare de fapt, tribunalul a apreciat că solicitarea reclamantului de a se constata nulitatea absolută a procurii speciale din 16 iunie 2001 pentru lipsa apostilei prevăzute de Convenţia de la Haga din 1961 este neîntemeiată deoarece prin îndeplinirea acestei formalităţi este atestată existenţa organului îndreptăţit să autentifice actul, autenticitatea sigiliului şi a ştampilei, fiind lipsită de relevanţă sub aspectul valabilităţii actului.
În privinţa valabilităţii procurii speciale raportat la prevederile Legii 36/1995, tribunalul a apreciat că nu se poate pronunţa deoarece actul a fost întocmit pe teritoriul Statelor Unite ale Americii astfel încât sunt incidente prevederile art.69 şi 71 din Legea 105/1992, oricum această procură a fost luată în considerare la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bihor deoarece art.13 şi 4 al.3 din OUG 76/2001 privind simplificarea unor formalităţi administrative pentru înregistrarea şi autorizarea comercianţilor nu prevede întocmirea actelor adiţionale de cesiune a părţilor sociale, în formă autentică.
Apelul declarat de reclamant a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr.130 din 29 mai 2006 pronunţată în dosar nr.10224/2006 al Curţii de Apel Timişoara-Secţia comercială şi de contencios administrativ.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul C.P. criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Recursul este nefondat.
Astfel, primul motiv de recurs este neîntemeiat, deoarece după cum corect au reţinut şi instanţele anterioare, regimul juridic al cesiunii părţilor sociale este supus reglementărilor speciale cuprinse în OUG 76/2001, art.13 şi art.4 al.3 privind simplificarea unor formalităţi administrative pentru înregistrarea şi autorizarea funcţionării comercianţilor şi ale art.64 al.2 din Normele metodologice P/608-773/1998 privind modul de ţinere a registrelor comerţului şi de efectuare a înregistrărilor – în redactarea în vigoare la momentul încheierii actului contestat – conform cărora actul adiţional care cuprinde cesiunea părţilor sociale se încheie sub forma actului sub semnătură privată, cu excepţia cazurilor expres prevăzute la art.13 din OUG 76/2001, şi anume dacă se aduce aport la capitalul social un teren, dacă unul dintre asociaţi răspunde nelimitat şi dacă societatea pe acţiuni s-a constituit prin subscripţie publică. Din analiza dispoziţiilor legale speciale aplicabile materiei, rezultă că actul de cesiune a părţilor sociale, chiar cu titlu gratuit, - nefiind menţionată printre excepţiile de la încheierea actului sub semnătură privată – nu trebuie să îmbrace pentru validitate, forma autentică. În consecinţă, de vreme ce legea specială nu pretinde îndeplinirea acestei formalităţi, în speţă nu sunt incidente dispoziţiile comune în materie cuprinse în prevederile art.813 Cod civil, întrucât dispoziţiile speciale au un caracter derogator.
Pe cale de consecinţă, nici cerinţa supralegalizării procurii speciale în temeiul căreia s-a încheiat actul adiţional nu trebuia îndeplinită, în considerarea faptului – corect reţinut de ambele instanţe – că această formalitate, atestă în sensul art.2 şi 5 din Convenţia de la Haga din 1961, veracitatea semnăturii, calitatea în care a acţionat semnatarul actului, sau, după caz identitatea sigiliului şi a ştampilei de pe acest act, apostila fiind eliberată la cererea semnatarului actului, în speţă a reclamantului. În realitate, recurentul nu contestă niciunul dintre aceste elemente, susţinând însă constant că aplicarea apostilei – rezultă din prevederile OG 66/1999 şi este necesară pentru a produce efecte juridice în România. Or, apostila este un element de opozabilitate între autorităţile publice ale statelor părţi ale convenţiei, nu între particulari, prin urmare supralegalizarea nu are consecinţe asupra valabilităţi procurii, care, după cum s-a arătat nu trebuia întocmit în formă autentică, deoarece nici actul pentru încheierea căruia a fost dată nu se impunea a fi încheiat într-o atare formă.
avocatnet.ro explicăm legislația
crash