Logic vorbind, prima autorizare s-a refuzat in urma unei declaratii data de debitor ca nu mai locuieste. Parerea mea este ca daca declaratia nu a fost sustinuta de o proba concreta(actul de identitate care sa ateste schimbarea domiciliului), prima hotarare este eronata. Decizia de autorizare intrare incaperi, a fost data pe considerentul ca din luna mai pana in prezent, debitorul a avut timp suficient sa reglementeze situatia domiciliului. Aceste incuviintari, autorizatii, se obtin in baza unor probe, decizii luate de instanta in sedinte secrete, ca atare nu exista un proces in care sa se audieze partile. Cum am mai spus, faptul ca prima a fost respinsa, nu o exclude pe a 2-a. Daca executorul a venit dupa 4 luni de la prima cerere de autorizare, cu o hartie avizata de politie-evidenta populatiei, care atesta domiciliul actual la adresa unde se cere autorizarea, nu vad de ce instanta sa respinga cererea. Eu unul, as fi motivat ca autorul declaratiei e de rea credinta, proband cu hartia emisa recent, care dovedeste acelasi domiciliu.
DOAR IN CAZUL IN CARE DEBITORUL A PROBAT SCRIPTIC(copie carte identitate, adeverinta eliberata de evidenta populatiei pe timpul preschimbarii cartii de identitate) POATE FI ACUZAT EXECUTORUL DE ABUZ.
Imi pare rau, dar actul emis de politie are credibilitate mai mare decat o declaratie.
Am scris in randurile de mai sus ca s-a probat schimbarea domiciliului printr-un contract de vanzare-cumparare incheiat in forma autentica in care s-a transmis posedsia de drept si de fapt a apartamentului.
Debitorul locuieste intr-o locuinta care inca nu poate fi intabulata., deci nu poate sa-si schimbe domiciliul in actul de identitate pe noua adresa.. In plus si-a dat domiciliul procedural ales la avocat.
Deci prima instanta a dat o sentinta temeinica in baza actelor prezentate.
A doua instanta nu a dorit sa ia in considerare actele prezentate la dosar pe motiv ca la incuviintarea intrarii in incaperi procedura este necontencioasa.
Dar ma intreb cum de isi permite executorul sa nesocoteasca prima hotararea data de prima instanta si cu mult tupeu bazandu-se ca daca cererea cade la un alt judecator are mai mult noroc.
Precizez ca atat somatia de plata cat si cererea de intrare in incaperi sunt identice(adica copy-paste), deci nu a adus nimic nou in cadrul executarii.
Deci in aceste conditii intreb care sentinta este valabila: prima in care se respinge cererea executorului sau a doua in care se incuviinteaza intrarea in acelasi asa zis domiciliu?
Domnule,...nu iau apararea nimanui, incerc sa va arat temeiul legal. Actul de vanzare-cumparare, NU ATESTA SCHIMBAREA DE DOMICILIU. Cum am mai spus, POATE fi facuta fictiv, se POATE presupune ca dreptul de folosinta continua, chiar daca s-a schimbat proprietarul. Nu ati mai vazut niciodata locuinta vanduta cu drept de habitatie(mutuala,expresa..e.t.c.)? Pana la urma si eu cred ca "pe cale amiabila" ar fi fost mai simpla rezolvarea situatiei. Adica: venea executorul, constata ca bunurile nu apartin debitorului, facea p.v. de constatare si gata. Acum, faptul ca nu s-a adus nici o proba CONCRETA(debitorul nu mai locuieste la acea adresa), se merge conform c.p.c. Eu unul, am crezut din ceea ce mi-ati relatat la inceput, ca s-a adus proba precum ca debitorul NU MAI LOCUIESTE LA ACEL DOMICILIU. S-a schimbat proprietarul,...si? Asta nu demonstreaza ca individul nu mai locuieste acolo. Se poate doar presupune.
Noul proprietar, sa mearga la politie/evidenta populatiei si sa faca o cerere de radiere din evidente a faptului ca respectivul domiciliaza la adresa proprietarului.
Pentru ca, cu siguranta a fost trimisa ulterior o adresa de aflare a noului domiciliu la politie, in baza raspunsului, s-a obtinut proba precum ca debitorul locuieste in continuare acolo. Judecatorul, se bazeaza pe actele depuse la dosar si pentru a emite o autorizare intrare in incaperi(pe langa cerintele exigibilitatii), trebuie indeplinita una dintre conditii:
-debitorul este proprietar al imobilului(locuieste sau nu acolo, nu intereseaza)
-debitorul este REZIDENT al acelui imobil(dovada este cea din buletin)
Faptul ca o persoana a inchiriat, a cumparat, nu atesta domiciliul.
Sa inteleg ca un contract de vanzare cumparare incheiat la notar in care se scrie ca se transmite posesia de drept si de fapt a imobilului nu poate fi proba la acest dosar. Daca noul proprietar il acopera in acest fel pe fostul proprietar nu inteleg ce vina are fostul proprietar. Sa mai inteleg ca executorul poate verifica acest aspect doar intrand in incapere. Mi se pare stupid. Cred ca mai sunt si alte metode mai pasnice de a afla acest lucru. Si oricum aceasta solicitare de intrare in incaperi se face doar dupa ce intampina refuzul celor gasiti in aceste incaperi. Aici am dreptate sau nu?
Parerea mea este ca executorul nu face nici macar minimul efort de a afla adevarul. Dovada prima somatie este identica cu a doua. Prima cerere de intrare in incaperi este identica cu a doua. Deci doar copy-paste si atat. Sunt tare curios daca se va duce la adresa solicitata pentru ca poate afla si cu simplu telefon cine are domiciliul acolo.
Si daca la adresa solicitata gaseste o alta persoana(noul proprietar) care sa zicem ca il acopera pe fostul proprietar cum dovedeste acest lucru. Doar nu scrie pe mobila a cui este, iar daca este o vechitura doar nu cere factura.
Sunt curios daca noul proprietar ii va face o plangere penala la executorul executoresc, pentru abuz in serviciu, ce se va intampla. Mai ales ca la dosarele celor doua cereri de intrare in incaperi se afla inscrisuri care dovedesc ca apartamentul a fost vandut cu doi ani in urma.
Mie si mai stupid mi se pare faptul ca se insista pe intrarea fortata intrun imobil care nu mai apartine debitorului(cel putin in acte). Noul proprietar va declara ca bunurile din imobil ii apartin si...la revedere!- chiar, sa zicem, in situatia in care debitorul ar mai locui acolo. Presupun ca este un exces de zel sau vrea sa dovedeasca cata autoritate are. Parerea mea: penibil :(
avocatnet.ro explicăm legislația
ContSters7431, utilizator
mitik90eco