Oameni care aduc tineretea in suflet!

"Eu am fost , sunt si voi muri tanar...indiferent de varsta biologica"citez pe Mihai..
LA mine nu exista cuvintul "batinete"am decis sa-l elimin de mult timp..chiar si parintilor sau socrilor nu le spun ca sunt batrini ci ca au o virsta frumoasa si sa fie sanatosi
Deci,vorba lui Darie,as vrea mereu sa fie Valentine'day..
Iubirea si fericirea iti da energie,lumina, iti tine sufletul tinar,chiar in aceasta lume de griji si neajunsuri!!
Ar fi multe de spus ...
O zi frumoasa va doresc..:D

@Corina
Multumesc pentru invitatie!:kissing:

Daca iubesti, ramai tanar! Poti sa iubesti viata, partenerul de langa tine, copiii, parintii, anotimpurile, muntele, marea, calatoriile...orice "element" care este cu adevarat aproape sufletului tau!

Va doresc ca in fiecare zi sa "beti" cate o cupa de iubire si, garantat, veti ramane tineri!:)

Tinerete fara batranete si viata fara de moarte.Nu e lucrul pe care si l-ar dori majoritatea? de ce si-ar dori cineva sa fie batran? Nimeni nu isi doreste, cel putin asa imi imaginez.In schimb, cu totii ne dorim atunci cand suntem mici sa fim ,,mari" , mari insemnand ceva mai mari sau suficient de mari incat sa dobandim o anume independenta.Sa ne imbracam cum dorim, sa nu mai fim constransi a ne supune unor rigori, etc.Si vine vremea cand ajungem si la acea varsta.Iar o data ajunsi acolo deja nu ne mai preocupa aspectul, deja parca ne vine sa fim multumiti si de atunci incolo , de exemplu, nu mai spunem ca avem cu un an sau doi in plus, nu ne mai grabim , mai deloc, ci doar vrem sa ne bucuram ca in fine suntem acolo...ne maturizam, incepem sa ne iubim pe noi aceia care doream cu ardoare sa crestem, ne amintim de noi, ne iubim mai mult parintii si ii felicitam, in sinea noastra, pentru indelunga lor rabdare si straduinta , de a fi fost in slujba noastra si alaturi de noi, conducandu-ne, mai explicit sau mai discret, pe un drum drept.Incepem sa strangem amintiri, mergem sa ne regasim prin locurile prin care s-au preumblat pasii nostri, sa vedem daca leaganul dintre cei 2 meri se mai afla acolo, daca nu cumva lemnul lui a putrezit, cautam, cautam cu disperare sa mai gasim cate ceva , vreun lucrusor pe care l-am ascuns , sau l-am pierdut atunci in vreun loc...devenim duali,nu mai stim sigur care dintre lumi o preferam, si am vrea sa putem lua cu noi acea lume mica in lumea aceea mai mare , pentru ca face parte din noi .
La orice varsta, in orice calitate, oriunde..oricand va exista in noi copilul si adolescentul, nu poate nimeni sa o nege .Mai sanatosi sau mai subrezi, mai realizati sau mai putin realizati, mai tristi sau mai fericiti, oamenii nu isi doresc sa imbatraneasca spiritual.Si nici nu au cum.Priviti in ochii blanzi ai batranilor, faceti abstractie de chipul lor brazdat de riduri si desoperiti copilul din ei.Ceea ce conteaza de fapt cu adevarat este spiritul ,nu materia.De pilda,ce credeti dvs. acum , conteaza spiritul meu sau ar conta mai mult sau esential daca eu, cea care scriu acum, sunt o persoana tanara sau batrana ? ati citi aceste randuri sau le-ati percepe diferit daca ati sti precis ca niste degete cu pielea mai zbarcita apasa tastele sau niste degete cu pielea fina si intinsa? Siti foarte bine ca de fapt spiritul nostru este realitatea, atata timp cat scrieti si scriem aici fara sa stim nimic unul despre celalalt...doar ne simtim..mai buni sau mai putin buni, mai diplomati sau mai din topor, mai citii sau mai putintel.Daca eu mi-as pune la avatar o poza cu mine adolescenta si m-as comporta ca atare , aici , in mediul virtual, ..insa intr-o zi v-as dezvalui ca de fapt am vreo 70 de ani...cat mult ar conta? V-ati supara ca , v-ati simti indusi in eroare, m-ati abandona, m-ati sterge din lista de prieteni?
Nu trebuie sa raspundeti...insa intr-un fel m-a atras subiectul , fiind unul destul de sensibil si care merita dezbatut...:)