Cateva observatii cu privire la posibilele cauze ale unor probleme din sistemul nostru juridic. Sper sa deschid o discutie pe aceasta tema.
Judecatorul este independent si se supune numai legii; Procurorul are toata independenta in ceea ce priveste solutiile pe care le da; Avocatii exercita o profesie liberala si sunt independenti. Cu toate aceste garantii, in realitate exista foarte putina independenta. Care sunt cauzele?
1) Invatamantul. Se axeaza pe conformism. Cand aud ca un
elev/student are 10 pe linie ma ingrijorez. Majoritatea
profesorilor considera ca "a invata" = a repeta mecanic ceea
ce au spus/scris ei. Aceasta exclude de plano orice gandire
independenta si orice incercare de a gasi singur solutii.
Examenele tip grila (aproape absolutizate pentru ca ar fi
"examene mai corecte") nu fac decat sa accentueze
conformismul intelectual. Intregul sistem de invatamant tinde sa devina o uzina care scoate pe piata produse standardizate.
2) Lipsa de raspundere. Corolarul independentei trebuie sa fie raspunderea pentru rezultatul muncii (rezultat in sens larg, incluzand executarea obligatiilor de diligenta). O persoana fie are independenta in munca si atunci raspunde pentru activitatea sa in limitele acestei independente, fie este coordonata si atunci va raspunde coordonatorul. Ceea ce conteaza este intotdeauna vointa din spatele activitatii.
Avocatii raspund, intr-o oarecare masura pentru eventualele daune produse clientilor din culpa lor, limita independentei lor fiind, simetric opus fata de cele de mai sus, tocmai cea trasata de raspunderea ce o poarta pentru activitatea prestata.
Magistratii trebuie sa fie independenti insa aceasta independenta nu implica, paradoxal, o raspundere pentru solutiile (rezultatul muncii) lor.
Cred ca raspunderea magistratilor trebuie raportata la ansamblul normelor procedurale specifice fiecarei tari. Ce vreau sa spun prin aceasta este ca, la noi, in aproape toate cazurile de casare cu trimitere spre rejudecare (daca desigur solutia instantei de control este corecta) exista o culpa a magistratului care a judecat fondul cauzei. Judecata este intarziata (am citit aici pe forum despre una care a durat 13 ani !!! :O ) iar partile sunt puse in situatia de a face cheltuieli mai mari fara a fi in culpa - deoarece indiferent de buna sau reaua credinta a partii nu se poate sustine ca este vinovata pentru hotararea luata.
Desfiintarea recursului in anulare, pe temeiul securitatii raporturilor juridice, a agravat problema existentei hotararilor nelegale si/sau netemeinice. Admiterea recursului in anulare era, daca doriti, un vot de blam pentru instanta care adoptase hotararea desfiintata. Cred ca o astfel de cale de atac - chiar daca reglementata mai modern - este necesara pentru ca legalitatea hotararilor judecatoresti este un principiu care se situeaza peste cel al securitatii raporturilor juridice pentru ca altfel pot dobandi caracter definitiv si irevocabil hotarari care sunt contrare legilor :O.
Adica nu vad de ce trebuie sa ne traga de urechi cei de la CEDO daca o putem face singuri ;)
Existenta unui recurs in anulare impreuna cu raspunderea civila a magistratilor, precum si reglementarea clara a cazurilor in care raspund si limitele acestei raspunderi cred ca vor aduce o mai mare responsabilitate si independenta magistratilor.
Insist asupra legaturii dintre responsabilitate si independenta pentru ca aceasta din urma se raporteaza numai fata de vointa tuturor celorlalti si nu fata de lege.