Art. 1 din Protocolul 1 al Convenþiei Europene a Drepturilor Omului

In sensul Art 1 din Protocolul 1 din 20 Martie 1952?
Art. 1 are ca titlu "Protectia Proprietatii" iar nu a folosintei!
In textul in limba romana se vorbeste de "bunuri" (la fel ca in varianta in franceza) insa textul se refera nu la bunuri in general ci la bunurile aflate in proprietate!

Cred că pentru orice chiriaş dreptul de folosinţă imobiliară este un bun. Toate drepturile patrimoniale sunt bunuri în sens larg.

bogdanv81 a scris:

Cred că pentru orice chiriaş dreptul de folosinţă imobiliară este un bun. Toate drepturile patrimoniale sunt bunuri în sens larg.

Suntem in fata falsei dileme (tipice dreptului de tip socialist) de a face diferenta/de a pune semnul = intre posesie si proprietate.

Diferenta fiiind foarte clara in sensul in care proprietatea nu este limitata in timp decat de actul de vointa al proprietarului (vindere, donatie), sau inexistenta mostenitorilor acceptanti.sau nu, in timp ce dreptul de folosinta (usus) nu este decat o forma de detinere (posesie) care prin definitie este vremelnica ea incetand fie prin reziliere, renuntare, scurgerea termenului intelegerii etc.

Proprietatea asupra unui imobil folosit de o persoana fara ca sa se iveasca contestatari pe timp de 20 de ani, deschide drumul accesiunii la proprietatea acelui Imobil prin uzucapiune.

Vinderea unei proprietati imobile fara a se mentiona explicit in actul de vindere de unde detine vanzatorul zisul imobil, aratand temeiul si actele de dobandire, sunt elemente care pot legitima declararea nulitatii absolute a acelui act.Proprietatea nu se dobandeste prin buna credinta a cumparatorului ei. Daca unul pretinde ca e proprietar si vinde celuilalt care invoca ca a avut buna credinta si la crezut pe cuvant pe celalalt, atunci in fata unor probe contrare cumparatorul de buna credinta, eventual ignorand si necunoasterea unor legi, acte si proceduri publice, acestui ultim cumparator i se poate anula actul de dobandire pe calea justitiei.

Pe cale de consecinta, protectia chiriasilor se refera doar la ocrotirea dreptului lor vremelnic de usus, care in anumite perioade istorice (s-a intamplat in romania si in alte state -Franta- dupa al 2 lea razboi poate fi prelungita dar niciodata in scopul explicit al favorizarii accesiunii la proprietatea bunului detinut cu titlu vremelnic.

Dreptul de folosinta confera titularului sau atributele de posesie si folosinta. El este lipsit cu desavarsire de atributul de dispozitie materiala si juridica.

O limitare sau restrangere a dreptului de proprietate, sau mai precis a uneia dintre prerogativele sale, potrivit Conventei, art.1 paragraful 2, o constituie exercitarea folosintei bunurilor in conformitate cu interesul general.
In cazul exercitarii folosintei bunurilor in conformitate cu interesul general, nu suntem in prezenta unui transfer de proprietate de la un titular la altul ci doar in prezenta unei limitari a unuia dintre atributele dreptului de proprietate, folosinta, in stransa legatura cu existenta unui interes general care trebuie satisfacut si cu respectarea masurii proportionalitatii.

Protocolul adiţional la Convenţia
pentru apărarea
Drepturilor Omului
şi a Libertăţilor fundamentale
Paris, 20.III.1952
Guvernele semnatare, membre ale Consiliului Europei,
Hotărâte să ia măsuri de natură să asigure garantarea colectivă a
drepturilor şi libertăţilor, altele decât cele care sunt deja înscrise în Titlul
I al Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor
fundamentale, semnată la Roma la 4 noiembrie 1950 (denumită în
continuare "Convenţia").
Au convenit asupra celor ce urmează :
Articolul 1 . Protecţia proprietăţii
Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor
sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de
utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile
generale ale dreptului internaţional.
Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta
legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinţa
bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata
impozitelor ori a altor contribuţii, sau a amenzilor.
(textul se refera la folosinta bunurilor in proprietate privata de catre proprietarii lor si nu de neproprietarii chiriasi care trebuie sa se supuna reglementarilor contractului de inchiriere incheiat conform libertatii partilor de a contracta si reglementarilor generale de folosinta, in cazul condominiilor)
PE CALE DE CONSECINTA dispozitiile aliniatului mai sus subliniat ''nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta cf. interesului general'' si in nici un caz o restrangere a dreptului de proprietate (sub inteles : ''cu toate prerogativele sale recte, fructus, usus, abusus.)

Desigur ca statele au dreptul sa adopte legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general numai ca daca asemenea legi deroga de la legislatia comuna europeana si de la jurisprudenta CEDO ele vor trebui sa se armonizeze cu aceasta legislatie, nearmonizarea constituind o nerespectare a Conventiei.

A fost interes general cand in 1923 dreptul persoanei de a stapani mai mult de 200 ha a fost restrans la aceasta suprafata pentru rest primindu-se despagubiri. Pamantul a fost distribuit soldatilor si vaduvelor prin sangele si suferinta carora s-a facut Romania Mare.

A mai fost interes general si cu Legea de reforma agrara din 1945 data in interes general de Tara acelora ce au luptat pe frontul antifascist. In ambele cazuri s-au inmanat titluri de proprietate si nu de folosinta.

La nci 10 ani dupa aceasta aceeasi Tara dar alt Stat si-a schimbat interesul general impunandu-cu tancurile T 34.

In baza acestui nou interes general proprietatea privata a fost desfiintata si trecuta in proprietatea intregului popor sub inteleapta administrare a unui Partid care in 1944 nu numara nici 1000 de membri, majoritatea venetici exportatori de revolutie bolsevica.

Iar acum trebuie sa credem ca interesul general trebuie satisfacut tot prin restrangerea sau nerecunoasterea drepturilor celor furati si schingiuiti atunci, respectiv prin prelungirea celor 50 de ani de non-drept cu inca X ani pentru ca cei ce s-au incapusat in proprietatile altora incepand cu cartierul rezidntial fost ''rosu'' din Bucuresti, sa continue sa foloseasca proprietatile '('cele ce au fost restituite) contra unor chirii de nimic 'daca intre timp nu le-au cumparat tot pe nimic si in prezent le valorifica la ...pretul pietei, adica cu pret insutit fata de cele cu care au cumparat.pe lege 112/95.

Dar sa analizam si continutul 'interesului general' intr-o tara in care cca 70 % din proprietatile imobiliare sunt private iar 80% din cele funciare asemenea.

Sa fie reprezentat interesul general al Romaniei in materia folosintei bunurilor de interesele unei paturi minoritare de a mosteni si perpetua -sine die - folosinta pe mai nimic a celor mai bine cotate proprietati (ascunzandu-se dupa interesele unei minoritati putin mai mari, dar galagioase, care mosteneste acelasi tip de folosinta de pe vremea cand locuintele se 'dadeau' in folosinta' pe lista de la sindicat, dupa functia in partidul comunist sau in unitatea socialista unde se faceau ca lucreaza)

In Franta, tara ce de la razboi incoace se joaca de-a socialismul caviar iar proprietarii de imobile nu depaseste 40-45 % din populatie exista reglementarea ca fiecare colectivitate locala sa asigure din fonduri proprii (Cons judetean, Oras, comuna) dezvoltarea unui patrimoniu de locuinte sociale (faimoasele HLM - habitatyiuni cu chirie moderata) Iar daca o colectivitate refuza aplicarea acestei reglementari, prin lege, ea si locuitorii ei platesc anual o amenda substantial cifrata in milioane de €uro la nivelul unei comune cu 80 000 de locuitori !

Iata o reglementare in conformitate cu interesul general adica al unei majoritati ce are greutarti sa acceada la proprietate.

Dar ca sa te ascunzi dupa ''interesul general' al unei minoritati de locatari in case nationalizate care stau sa cada' pentru a-ti promova interesul tau infim minoritar de potentat locuitor de vile furate prin cartierele chic al Bucurestiului sau ale altor orase, respectiv folosinta din tata in fiu a bunului altuia este o aberatie care nu va permite Romaniei sa coboare pe un loc mai codas de pe lista proceselor intentate la CEDO.

Iata in ce sens scoaterea din context si interpretarea nu tocmai echidistanta a unui text f clar ne poate conduce la ideea ca daca accepti sa dai un deget ai acceptat practic chiar taierea mainii.

Iar interpretarea politica, partinica sau de clasa a textului : ''Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.'' nu poate fi decat un pas catre reiesirea Romaniei din randul Comunitatii Europeene si reintrarea in dictatura.

Si daca interesul general in privinta folosintei bunurilor (imobiliare inteleg) ii roade pe unii , ma intreb de ce oare Statul de drept nu a adoptat inca nici o lege pentru construirea de locuinte sociale nu in scopul vanzarii in rate cu dobanda ci in scopul inchirierii administrate de Primarii ?

Ale cui interese generale au fost satisfacute oare prin legea infintarii ANL ?