achitare datorii pana la sentinta de faliment

bossman a scris:

administratorul judiciar sau debitorul; sindicul pronunta o sentinta de inchidere a procedurii- pentru identitate de ratiune se aplica disp. art.132 alin.(1) teza 1 din lege.

Întradevăr scopul procedurii insolvenţei este acela de a acoperi pasivul debitorului aflat în insolvenţă, iar în situaţia în care se acoperă creanţele înregistrate în tabelul definitiv continuarea procedurii nu se mai justifică. Cu toate acestea legea specială a prevăzut anumite căi procedurale care trebuie urmate pentru a fi achitate datoriile societăţii. Având în vedere faptul că debitorul avea posibilitatea de a opta pentru una din acestea în minte îmi vin următoarele întrebări (care în mod legitim s-ar putea să le pună şi sindicul investit cu o astfel de cerere de închidere a procedurii): de ce nu s-a propus un plan de reorganizare şi de ce s-a procedat la acoperirea pasivului de o asemenea manieră?

Legiuitorul a dat posibilitate societăţilor aflate în dificultate financiară, faţă de care s-a dispus deschiderea procedurii insolvenţei, să revină în circuitul economic, dar numai prin reorganizarea activităţii sale urmându-se anumite etape stabilite printr-un plan de reorganizare aprobat de către creditorii debitorului.

Din punctul meu de vedere acoperirea pasivului debitoarei prin aportul de capital al unuia dintre asociaţi nu reprezintă o garanţie că activitatea debitorului va deveni cât de curând profitabilă astfel încât să nu mai ajungă în aceeaşi situaţie în care este la momentul actual, iar o astfel de abordare eventual ar duce doar la amânarea insolvenţei nu la eliminarea ei, motiv pentru care sunt de părere că nu există "o identitate de raţiune" care să facă posibilă aplicarea prevederilor art. 132 alin. (1) astfel încât judecătorul sindic să admită o asemenea cerere de închidere a procedurii.

marict a scris:

sa pot functiona in continuare

Vă recomand să vă gândiţi la o fuziune prin absorbţie.

Cu toate acestea legea specială a prevăzut anumite căi procedurale care trebuie urmate pentru a fi achitate datoriile societăţii. Având în vedere faptul că debitorul avea posibilitatea de a opta pentru una din acestea în minte îmi vin următoarele întrebări (care în mod legitim s-ar putea să le pună şi sindicul investit cu o astfel de cerere de închidere a procedurii): de ce nu s-a propus un plan de reorganizare şi de ce s-a procedat la acoperirea pasivului de o asemenea manieră?

Legiuitorul a dat posibilitate societăţilor aflate în dificultate financiară, faţă de care s-a dispus deschiderea procedurii insolvenţei, să revină în circuitul economic, dar numai prin reorganizarea activităţii sale urmându-se anumite etape stabilite printr-un plan de reorganizare aprobat de către creditorii debitorului.

.Nu s-a putut depune un plan de reorganizare fie ptr motivul ca debitorul a contestat starea de insolventa si nu a mai avut dreptul sa propuna un plan, fie ca planul propus de administr judiciar sau unul din creditori nu a fost aprobat de adunare
Debitorul isi dovedeste lejer buna credinta si eforturile facute pentru a acoperi pasivul.
e interesanta solutia cu fuziunea dar e FOARTE GREOAIE si in contratimp cu procedura.
Oricum ii multumesc Amilei pentru rationamentul elegant si profesionist.