sejc a scris:
La 10martie 2010 intr-un proces de fond funciar instanta de recurs a hotarat suspendarea pe motiv ca unul din mostenitorii recurentului decedat dupa ce a depus certificatul de deces nu au prezentat anexa cu mostenitorii la termenul fixat.
La 12 martie 2011,eu ,din pozitia de intimat am cerut in scris instantei,prin cerere depusa la registratura, sa constate perimarea .Dupa o perioada de timp am primit citatie,fiind chemat ca intimat in luna aprilie.Nu inteleg mecanismul motiv pentru care solicit ca cineva cu experienta sa ma lumineze.Multumesc.
Deşi perimarea operează de drept (art.248 alin.1 C.proc.civ.) , adică prin simpla împlinire a termenului stabilit de lege, totuşi ea trebuie constatată de instanţă, după verificarea, în contradictoriu , a următoarelor aspecte:
- cauza a rămas în nelucrare în tot timpul stabilit de lege;
- rămânerea cauzei în nelucrare se datorează culpei părţii;
- nu a intervenit nicio cauză de întrerupere sau de suspendare a termenului de perimare;
- nu există o cauză de stingere a procesului, prevăzută printr-o normă specială .
Potrivit art.252 alin.1 teza I C.proc.civ., perimarea se constată din oficiu sau la cererea părţii interesate, iar conform alin.2 al aceluiaşi articol, perimarea poate fi invocată şi pe cale de excepţie, în camera de consiliu sau în şedinţă publică .
Aşadar, pentru a constata perimarea, instanţa din oficiu sau la cererea părţii interesate ori, în condiţiile art.45 C.proc.civ., a procurorului, va repune cauza pe rol şi va dispune citarea părţilor.
Dacă după împlinirea termenului de perimare s-a fixat termen de judecată, perimarea poate fi invocată pe cale de excepţie, de către instanţă din oficiu, de către partea interesată sau de către procuror. Întrucât perimarea este reglementată prin norme de ordine publică, excepţia poate fi invocată oricând în cursul judecăţii.
În vederea constatării perimării, preşedintele instanţei va dispune citarea de urgenţă a părţilor şi întocmirea de către grefă a unei dări de seamă asupra actelor de procedură în legătură cu perimarea (art.252 alin.1 teza a II-a C.proc.civ.).
Constatarea perimării se face de către instanţa învestită cu soluţionarea cererii principale, în aceeaşi compunere şi constituire .
După dezbaterile contradictorii, instanţa se va pronunţa asupra perimării printr-o încheiere sau, după caz, printr-o hotărâre. Astfel, dacă instanţa constată că perimarea nu a operat, indiferent de mijlocul prin care a fost invocată, ea pronunţă o încheiere, care poate fi atacată odată cu fondul procesului (art.253 alin.1 C.proc.civ.). În situaţia în care instanţa constată că a operat perimarea, ea va pronunţa o hotărâre, care este supus recursului în termen de 5 zile de la pronunţare (art.253 alin.2 C.proc.civ.).