avocatnet.ro explicăm legislația
Caută (ex. salariu minim) 681 soluții astăzi
Forum Discuţii juridice Expertize judiciare şi ... Despre coeficientul de uzura
Discuție deschisă în Expertize judiciare şi extrajudiciare

Despre coeficientul de uzura

Domnilor experti, vă rog să mă ajutaiţi in a găsi răspuns la următoarea intrebare :
Cum se consideră durata vormata de fuctionare a unui obiect supus expertizării ???
Fără aceasta nu se poate stabili coeficientul de uzură pentru ca evaluarea să fia cât de cât corectă.
In acesta situaţie totul depinde de “ aprecierea “ expertului ?
Este bine stabiltă uzura de 35% pentru o mobilă veche de 22 ani???
HG 2139/2004 nu a fost asimilat in literatura de specialitate ANVAR ???
Cu mulţumiri
Cel mai recent răspuns: SEBASTIAN VITTA , Expert judiciar 09:25, 4 Aprilie 2011
HG 2139/2004 se refera la durata normala de functionare a mijloacelor fixe si la amortizarea acestora. Se adreaza sferei contabilitatii si in baza acesteia se calculeaza o uzura scriptica. Poate fii o baza de plecare in stabilirea duratei de viata a bunului respectiv (uneori e data de producator).
Uzura fizica se constata la inspectarea bunului respectiv de catre expert.
Diverse situatii:
- poate fii de 35%, chiar daca mobila are 200 ani (a fost restaurata si bine conservata).
- poate fi de 90% , chiar daca mobila are 2 ani, dar a stat aer liber si a fost supusa agresiunii mediului (vant , ploaie, caldura excesiva).
Mobila la care faceti referire cred ca a fost excelent intretinuta si conservata daca are aceasta uzura!
Ultima modificare: Miercuri, 30 Martie 2011
SEBASTIAN VITTA, Expert judiciar
Chiar dacă HG-ul a fost conceput pentru alt scop, mobilele , aparatele electrocasnice şi alte bunuri de consum nu sunt fabricate cu destinaţie : pentru perosane fizice sau persoane juridice.
Pentru domeniul domestic cel mult poate fi dublată durata de viaţă stabilita in HG-ul cu pricina, pentru că omul işi ingrijeşte patrimoniul.
Dar nu scrie nicăieri că o mobilă trebuie să mă deservească 30 de ani.

Dacă aşa se procedează in cazul unei expertize, iar aprecierile sunt la latidudinea unei personae ( oot fi doua care se inteleg…), fără o bază de evaluare care să folosească cât de cât o metodă de calcul unanim acceptată, inseamnă că in justiţie mai sunt domenii de imbunătăţit.
Cred că asta ar insemna reformă in justiţie.

Repet…… să se imbunătăţească nu să se inlocuiască…
Cum imi dau seama, cutumele de demult sunt aplicabile.
Sunt total dezamăgită.

Se tot vorbeşte despre deschidere şi transparenţă , in general.
Tot ce ţine de ANEVAR este absolute inabordabil. Cine conferă acestei “caste” asemena privilegiu????
Dacă abordările lor sunt corecte şi echidistante de ce nu sunt la vedere?????
Va inteleg nemultumirea.
Din pacate nu aveti dreptate in urmatoarele privinte:
1. Metoda de calcul este unanim acceptata si prevazuta in Stanrdele Internatioanle de Evaluare, care sunt publice.
2. Casta la care faceti referire este obligata sa respecte standardele mentionate.
3. In cazul evaluarilor realizate pt justitie, mai ales cand e vorba de un partaj, una dintre parti va fi foarte nemultumita. De regula cel care trebuie sa plateasca.
Lylyca a scris:

Se tot vorbeşte despre deschidere şi transparenţă , in general.
Tot ce ţine de ANEVAR este absolute inabordabil. Cine conferă acestei “caste” asemena privilegiu????
Dacă abordările lor sunt corecte şi echidistante de ce nu sunt la vedere?????



Scopul evaluarii, in cazul dumneavoastra este determinarea valorii de piata a bunurilor respective.

Conform stadardelor internationale:

Valoarea de piaţă este suma estimată pentru care o proprietate va fi schimbată, la data evaluării, între un cumpărător decis şi un vânzător hotărât, într-o tranzacţie cu preţul determinat obiectiv, după o activitate de marketing corespunzătoare, în care părţile implicate au acţionat în cunoştinţă de cauză, prudent şi fără constrângere.

Explicatii:
„Suma estimată ..." se referă la un preţ exprimat în unităţi monetare (de obicei în moneda naţională) plătibil pentru proprietate într-o tranzacţie independentă (nepărtinitoare) de piaţă. Valoarea de piaţă este estimată ca fiind preţul cel mai probabil, care se poate obţine, în mod rezonabil, pe piaţă, la data evaluării, în conformitate cu definiţia valorii de piaţă. Acesta este cel mai bun preţ obtenabil, în mod rezonabil, de către vânzător şi cel mai avantajos preţ obtenabil, în mod rezonabil, de către cumpărător. Această estimare nu se referă la un preţ estimat inflatat sau deflatat de termeni sau circumstanţe speciale, cum ar fi acordurile atipice de finanţare, vânzare şi leaseback, anumite considerente sau concesii speciale acordate de orice persoană implicată în vânzare sau de orice element al valorii speciale

„...o proprietate va fi schimbată ..." se referă la faptul că valoarea unei proprietăţi este mai degrabă o sumă de bani estimată decât un preţ de vânzare predeterminat sau preţul curent de vânzare. Este preţul la care piaţa
aşteaptă ca o tranzacţie, care întruneşte toate celelalte părţi ale definiţiei valorii de piaţă, să poată fi încheiată la data evaluării.


„...la data evaluării ..." impune faptul că valoarea de piaţă estimată este specifică unui moment, unei date precise. Deoarece pieţele şi condiţiile de piaţă se pot modifica, valoarea estimată ar putea fi incorectă sau
inadecvată pentru o altă dată. Valoarea estimată va reflecta starea şi circumstanţele pieţei la data evaluării, şi nu la o dată anterioară sau ulterioară. De asemenea, definiţia presupune şi realizarea simultană a schimbului şi definitivarea contractului de vânzare, fără orice fluctuaţie a preţului care altfel ar putea să apară.


„...între un cumpărător decis ..." se referă la un cumpărător care este motivat dar nu constrâns să cumpere. Acest cumpărător nu este nici nerăbdător, nici determinat să cumpere la orice preţ. De asemenea, acesta este un cumpărător care achiziţionează mai degrabă în concordanţă cu realităţile pieţei curente şi cu aşteptările pieţei curente decât cu cele ale unei pieţe imaginare sau ipotetice, a cărei existenţă nu poate fi demonstrată sau
anticipată. Presupusul cumpărător nu va plăti un preţ mai mare decât preţul cerut pe piaţă. Proprietarul curent este inclus între cei care formează „piaţa".
Un evaluator nu trebuie să formuleze ipoteze nerealiste despre conjunctura pieţei şi nici să ia în considerare un nivel al valorii de piaţă peste cel obtenabil în mod rezonabil.


„...un vânzător hotărât..." nu este nici nerăbdător sau constrâns/dispus să vândă la orice preţ, nici forţat să menţină un preţ care nu este considerat realist pe piaţa curentă. Acest vânzător hotărât este motivat să vândă proprietatea, în condiţiile pieţei, la cel mai bun preţ obtenabil pe piaţa liberă, după o activitate de marketing corespunzătoare, oricare ar fi acel preţ. Situaţiile faptice ale proprietarului curent nu sunt parte integrantă a acestei consideraţii, deoarece „vânzătorul hotărât" este un proprietar ipotetic.


„...într-o tranzacţie cu preţul determinat obiectiv..." înseamnă o tranzacţie încheiată de părţi între care nu există o relaţie particulară sau specială (de exemplu, compania mamă cu filiala sa, proprietarul cu chiriaşul), care ar face ca preţurile tranzacţiilor să nu fie caracteristice pieţei sau să fie majorate prin includerea unui element de valoare specială. Tranzacţia la valoarea de piaţă se presupune că are loc între părţi independente, fiecare acţionând în mod independent.


„...după o activitate de marketing adecvată..." înseamnă că proprietatea va fi prezentată pe piaţă în cel mai adecvat mod, care poate duce la cedarea ei la cel mai bun preţ, care se poate obţine în mod rezonabil, în acord cu definiţia valorii de piaţă. Durata timpului de expunere pe piaţă poate varia în funcţie de condiţiile pieţei, dar trebuie să fie suficientă pentru a permite ca proprietatea să fie adusă în atenţia unui număr corespunzător de potenţiali cumpărători. Perioada de expunere trebuie să înceapă înainte de data evaluării.


„...în care părţile implicate au acţionat în cunoştinţă de cauză şi prudent..." presupune că atât cumpărătorul decis, cât şi vânzătorul hotărât sunt informaţi, de o manieră rezonabilă, în legătură cu natura şi caracteristicile proprietăţii, cu utilizările existente şi potenţiale ale acesteia, precum şi asupra stadiului în care se află piaţa, la data evaluării. Se mai consideră că fiecare parte acţionează în propriul interes şi în mod prudent, dispunând de cunoştinţele necesare pentru a obţine cel mai bun preţ, corespunzător poziţiei ocupate în tranzacţie. Prudenţa este măsurată prin referire la conjunctura pieţei, de la data evaluării şi neluând în considerare eventualele informaţii ulterioare acestei date. Nu este neapărat imprudent un vânzător care vinde proprietatea pe o piaţă cu preţuri în scădere, la un preţ mai mic decât cele anterioare. În asemenea cazuri, valabile şi pentru situaţii de vânzare şi cumpărare caracteristice pieţelor care înregistrează variaţii de preţuri, cumpărătorul sau vânzătorul prudent va acţiona în conformitate cu cele mai bune informaţii de piaţă, disponibile la data evaluării.


„...şi fără constrângere..." stabileşte faptul că fiecare parte este motivată să încheie tranzacţia, dar niciuna nu este nici forţată, nici obligată în mod nejustificat să facă acest lucru.

~ final discuție ~

Alte discuții în legătură

Analiza: "valoare de circulatie" versus "valoare de piata" legalmgm legalmgm Buna ziua Cu toate că nu este cea mai importantă problemă, vă rog să comentaţi următoarea stare de fapt: In ultimii cca. 7-8 ani, Ministerul ... (vezi toată discuția)
Notiunea de "valoare de piata" in acceptiunea standardelor nationale si europene legalmgm legalmgm B. Standardele Internaţionale de Evaluare (International Valuation Standards Committee, 12 Great George Street, London, United Kingdom, SW1P 3AD, ... (vezi toată discuția)
Evaluare autoturism nou loanabelciu loanabelciu Buna ziua, Am incheiat procesul de divort (eu sunt reclamantul) si acum urmeaza partajul. As avea 2 intrebari la dvs.: - am achizitionat impreuna cu fostul ... (vezi toată discuția)