Prietenul meu nevorbitor

Mi-a placut povestirea, dar m-a durut rau de tot video pentru ca mi-am adus aminte de Sas-ul meu pe care l-am pierdut.
De atunci nu cred ca voi mai dori sa am animal in casa. Am suferit foarte mult din cauza disparitiei lui. Era un catel foarte sociabil si a fost usor pentru vreun nemernic sa-l ademeneasca......

Multumesc pentru urari Gabriela. :vishenka:

Initial m-am suparat, la cat am muncit la tortul acela (blat de nuca cu unt de alune si piure de castane, yummy, yummy...il fac o data pe an) pentru ca sotu' stie ca Xara are eleganta unui hipopotam intr-un magazin de portelanuri si totusi a lasat sa se intample acest accident, dar mi-a trecut cand am vazut cum s-au amuzat toti. Prietenii nostri sunt iubitori de animale (fiecare are cel putin un exemplar acasa) si au trecut si ei prin astfel de intamplari haioase. In plus "fetele" sunt bine educate si stiu ca daca avem musafiri ele trebuie sa se retraga... numai ca de obicei prietenii insista sa le cheme. Intradevar sunt foarte frumoase amandoua (ma refer la Xara si la Caine rau...asa o cheama pe catelusa mica) inteligente, devotate si extrem de protectoare cu noi.
De multe ori sunt intrebata, cand mergem in parc, ce rasa este Xara, pentru ca arata maiestuos si pentru ca este invatata sa raspunda sau actioneze la semne, in loc de comenzi verbale. Din pacate, desi ne-am dorit pui de la ea, a refuzat sa se imperecheze.
Toate 3 sunt in varsta: Xara 14 ani, Caine Rau - 15 ani jumatate si Kiki 17 ani, asa ca le ingrijim cum stim noi mai bine, pentru ca nu mai avem mult timp de petrecut alaturi de ele.
Statistica arata ca la cainii de talie mare varsta maxima ar fi pe la 14 ani, iar la cei de talie mica, cel mult 17 ani. Sunt membri familiei noastre si refuz sa ma gandesc cum ar fi viata noastra fara ele.

PS:elga imi pare rau pentru Sas :( si inteleg ce simti.

Sunt 10 ani de-atunci si durerea din suflet nu s-a estompat deloc. Nu exagerez, am mai spus-o. Mi se pare nefiresc, dar pierderea unui animal este mai dureroasa si de mai lunga durata decat pierderea unui om, cu o singura exceptie, dar nu vreau sa discut offtopic despre asta.:(

Birou_de_Mediator a scris:

Intamplare cu Xara

Astazi a fost ziua lui tati...a schimbat prefixul, dar mie mi se pare ca arata la fel ca acum 14 ani cand m-a adoptat. M-am bucurat pentru ca toata ziua s-a jucat cu mine, in timp ce mami in bucatarie (cu usa inchisa) pregatea ceva. Am dat eu tarcoale pe la usa, dar nu o puteam deschide pentru ca mami a scos clantele (care mie oricum nu imi stateau in cale) si nu am putut intra...dar mirosea minunat.
La o anumita ora au inceput sa vina musafirii iar surioara mea mai mica de talie, care este o rasfatata (rasa Cardigan Wels Corgi) i-a monopolizat pe toti. Atunci m-am suparat si m-am dus sa ma intind putin. Au tot petrecut ei acolo (familia mea si musafirii) si la un moment dat m-a strigat tati, pentru ca venise tortul. Am alergat bucuroasa si m-am repezit la unul dintre prietenii lui tati, care ma mangaie mereu (favoritul meu) si din graba si eleganta celor 40 de kg pe care le am, am ras cu coada toate lumanarile de pe tort si o parte din frisca...manjind de frisca si pisica Kiki care era in bratele unuia dintre musafiri.
Toti radeau de se prapadeau si numai mami il bombanea pe tati ca a lasat cateva clipe tortul de o masuta mica. La cum s-a uitat mami la mine este posibil sa fi gresit cu ceva, dar la cum ma mangaiau musafirii, cred ca le-a placut ca am stins eu lumanarile...asa ca tati iti doresc La Multi Ani! si sa sti ca la anu' o sa fac un numar similar, ca sa iti amuz prietenii. :giggle:

Eu arat eu: [ link extern ]
Asa arata Surioara mea mai mica: [ link extern ]

=D> minuni, dragalasi, de nelipsit
La multi ani tuturor! :rolleyes:
Am avut un catelus Titi. La un moment dat, avea atatia pui, incat ultimul era Titi al XI-lea...
Asta asa, in joaca...Ca au fost doar trei. I-am dus la sat. Titi al XI-lea era atat de gelos pe capra, incat manca ovazul pe care il imprastiam in gluma, ca sa nu-l manance capra. Tot din exces de zel, ca sa nu-l manance capra, a mancat si ficusul. Tot!

:luck:

Ehh, da! Uite un subiect care ma relaxeaza si ma face sa zambesc. Animalutele!

Sa ne prezentam si noi: Toto si Terra sau Terra si Toto. Sa nu o uit pe Poly.
2 fox-terrieri si un perus.


Sa nu uit de primul meu fox-terrier, o femela superba, inteligenta. Numele ei era Foxy. A fost si va ramane prima mea iubire. Pe biroul meu troneaza si acum o poza cu ea si puiutii ei, alaturi de poza fetitei mele. Desi au trecut 8 ani de cand nu o mai am, inca mai am urme de tristete gandindu-ma la ea. Inca vorbesc despre ea.
Din pacate si la catei varsta si boala isi spun cuvantul. Sunt sigura ca acolo unde este ea se uita cu aceeasi ochi la noi, ochi atat de expresivi, ca niste margele negre. Datorita ei si ptr ea am luat un alt fox-terrier, Terra. Tot o femela. Dar atat de deosebita fata de Foxy. Un caracter puternic, foarte rasfata - am facut greseala de a canaliza toata iubirea ptr Foxy asupra ei si acum cred ca ea este stapanul si eu catelul :D - dar atat de devotata. Imi aduc aminte cum acum 4 ani, am fost imobilizata la pat 3 luni datorita unei fracturi urate. Era tot timpul langa mine si cand dormea statea cu capul pe piciorul meu.. De la Terra am avut acum 3 ani 4 puiuti. Toto nu era programat sa ramana la noi, dar a ramas. Si bine am facut ca l-am pastrat, desi este foarte greu in casa cu 2 caini extrem de energici. Toto este bland, dragastos, ii place sa fie tot timpul cu cineva. E in stare sa ma urmareasca si la...baie.

Si Poly are o povestioara. A fost un cadou nedorit de cineva. Am fost intrebata daca o vreau sau alta era soarta ei. Am luat-o fara sa cracnesc. Acum sta langa biroul meu si ma cearta cand nu mai vorbesc cu ea. Tipa si troncane prin colivie.

Toate animalutele sunt frumoase. Si vietile nostre sunt mult mai frumoase alaturi de animale. Mi-am invatat copilul sa iubeasca animalele. Copilul meu a crescut cu animal in casa din prima zi.